The Screwtape Letters - Scrisoarea I

Dragul meu Wormwood,

Am retinut ce-ai spus despre a controla ceea ce citeste "pacientul" tau si de a avea grija sa se vada cat mai des cu prietenul sau materialist. Dar nu esti tu putin naiv? Suna ca si cum presupui ca argumentarea este solutia pentru a-l tine departe de ghearele Dusmanului. Aceasta ar fi putut fi asa, daca el ar fi trait acum cateva secole. Pe vremea aceea, oamenii mai stiau inca destul de bine cand ceva era dovedit sau cand nu era; iar daca era dovedit ei ar fi crezut cu adevarat. Ei inca mai legau "ganditul" cu "facutul" si erau gata sa isi schimbe felul de viata ca urmare a unui sir de rationamente. Dar folosind presa saptamanala si alte arme de acest fel, am schimbat in mare parte acest lucru. Omul tau s-a obisnuit, inca de mic, sa aiba o duzina de filozofii incompatibile dansand in capul sau. In primul rand, el nu gandeste doctrinele ca "adevarate" sau "false", ci ca "teoretice" sau "practice", "invechite" sau "contemporane", "conventionale" sau "brutale". Jargonul, nu argumentarea, este cel mai bun aliat al tau in a-l tine departe de Biserica. Nu pierde timp incercand sa il faci sa creada ca materialismul este adevarat. Fa-l sa creada ca este puternic, sau complet, sau curajos - asta este filozofia viitorului. Acestea sunt genul de lucruri de care ii pasa.
Problema cu argumentarea este aceea ca toata lupta se muta chiar pe teritoriul Dusmanului. Si el poate sa argumenteze; in timp ce, in propaganda practica de acest fel, El s-a aratat de-a lungul secolelor mult inferior Tatalui Nostru de Dedesubt. Prin simplul act al argumentarii, trezesti ratiuna pacientului; si odata trezita, cine poate prevedea rezultatul? Chiar si daca un anumit fir de ganduri poate fi intors in favoarea noastra, vei afla ca de fapt ai intarit in pacientrul tau obiceiul distrugator de a-si pune probleme universale si i-ai distras atentia de la sirul de experiente imediate ale simturilor. Treaba ta este sa ii fixezi atentia pe acest sir. Sa il inveti sa ii spuna "viata reala" si sa nu il lasi sa se intrebe ce vrea sa zica prin "real".
Aminteste-ti ca el nu este, ca tine, un spirit pur. Dat fiind ca nu ai fost niciodata om (Ah ce avantaj detestabil al Dusmanului), nu iti dai seama cat de inrobiti sunt ei presiunii obisnuitului. Eu o data am avut un pacient, un ateu sanatos, care obisnuia sa citeasca in British Museum. Intr-o zi, in timp ce statea si citea, am vazut un sir de ganduri in mintea lui care incepuse sa o ia in directia gresita. Dusmanul, bineinteles, era langa el in momentul acela. Intr-o clipa, munca mea de 20 de ani incepuse sa se naruie. Daca m-as fi pierdut cu firea si as fi incercat o aparare argumentata, as fi fost depasit. Dar n-am fost prost. Am lovit in acea parte a omului pe care o am cel mai bine sub control si i-am sugerat ca e momentul sa ia masa de pranz. Dusmanul presupun ca i-a facut o contra-sugestie (stii ca noi niciodata nu prea putem auzi ce le spune), cum ca aceasta era mai importanta decat pranzul. Cel putin aceasta cred ca a fost replica Lui atunci cand i-am spus "Destul de. De fapt, mult prea importanta pentru a o infrunta la sfarsitul unei dimineti", faza la care pacientul s-a inviorat considerabil; si pana sa termin de spus "Mai bine te intorci dupa masa si reiei lucrurile cu o minte proaspata", el era deja la usa. Odata ajuns in strada, batalia era deja castigata. I-am aratat un baiat-de-ziare, strigand presa, si autobuzul nr. 73 trecand pe langa si pana sa coboare toate scarile i-am creat convingerea nealterabila ca, indiferent ce ganduri ciudate ii vin omului in cap cand este singur cu cartile sale, o doza sanatoasa de "viata reala"(prin care intelegea autobuzul si ziarele) a fost suficienta sa ii arate, toate "lucrurile de genul acela" pur si simplu nu pot fi adevarare. El a stiut ca a avut o scapare ingusta, iar in anii ulteriori ii placea sa vorbeasca despre "acel simt nedefinit pentru actualitate care este apararea noastra de baza impotriva aberatiilor logicii". El este acum in siguranta in casa Tatalui Nostru.
Incepi sa prinzi ideea? Multumita unor procese care au fost puse la lucru secole in urma, ei gasesc aproape imposibil a crede in lucruri nefamiliare in timp ce familiarul este chiar in fata ochilor lor. Tu continua sa-l presezi acasa cu ordinarul lucrurilor. Mai mult decat acestea, nu incerca sa folosesti stiinta (si ma refer aici la stiinta adevarata) ca o aparare impotriva Crestinismului. Aceasta il va incuraja pozitiv sa se gandeasca la ralitatile pe care nu pe poate atinge si vedea. Au existat niste cazuri triste printre fizicienii moderni. Daca trebuie totusi sa se balaceasca in stiinta, tine-l in zona economica sau sociologica; nu-l lasa sa se indeparteze de nepretuita "viata reala". Dar cel mai bine este sa nu il lasi sa studieze stiinta, dar sa ii dai o idee generala ca le stie pe toate si ca tot ce se intampla sa fi prins din zbor in discutii intamplatoare sau citit este "rezultatul cercetarilor moderne". Sa nu uiti ca tu esti acolo ca sa "aburesti". Din felul in care unii din voi, tinerii draci, vorbiti, s-ar intelege ca treaba voastra este sa predati!

Unchiul tau drag,
Screwtape