The Screwtape Letters - Scrisoarea II

Dragul meu Wormwood,

Observ cu dezgust ca pacientul tau a devenit crestin. Sa nu iti treaca nici o secunda prin cap ca vei scapa de pedepsele pregatite; intr-adevar, in momentele tale cele mai bune, am incredere ca n-o s-o faci. Intre timp trebuie sa scoatem maximul din aceasta situatie. Nu trebuie sa disperi; sute dintre acesti adulti convertiti au fost recuperati dupa o scurta sedere in tabara Dusmanului si sunt acum cu noi. Toate obiceiurile pacientului, mentale si trupesti, inclina inca in favoarea noastra.
Unul dintre ce mai mari aliati ai nostri in prezent este Biserica insasi. Nu ma intelege gresit. Nu ma refer la Biserica asa cum o vedem intinsa in timp si spatiu si adancita in eternitate, ingrozitoare ca o armata cu steaguri. Asta, recunosc, este un spectacol care ii nelinsteste si pe cei mai curajosi dintre ispititorii(tempters) nostri. Dar, din fericire, oamenii nu vad asta. Tot ce vede pacientul tau este o imitatie de constructie gotica, jumate-terminata pe noua proprietate a bisericii. Cand intra, el vede pe vanzatorul de la colt avand intinsa pe fata o expresie dulceaga, chinuinde-se binevoitor sa ii ofere o carticica lucioasa, care contine o slujba pe care nici unul dintre ei nu o intelege, si o carticica veche, imprimata cu litere mici, care contine textele modificate ale unor versuri religioase. Cand ajunge la strana si se uita in jur vede exact pe acei vecini pe care pana atunci s-a chinuit atent sa ii evite. Trebuie sa te bazezi foarte mult pe acei vecini. Fa sa ii zboare mintea intre expresii de genul "trupul lui Cristos" si fetele concrete ale celor din jurul lui. Bineinteles, conteaza foarte putin ce fel de oameni sunt de fapt acolo. Poate unul din ei este chiar un mare luprator de-al Dusmanului. Nu conteaza. Pacientul, multumita Tatalui Nostru de Dedesubt, este un tont. Este suficient ca unul dintre vecini sa falseze sau sa-i scartaie bocancii sau sa aiba o barbie dubla sau haine ciudate pentru ca pacientul sa gandeasca imediat ca religia lor trebuie sa fie cumva ridicola. Vezi tu, in acest moment, el are in cap ideea ca crestinii sunt spirituali, dar aceasta idee este in mare parte vizuala. Mintea lui este plina de togi, sandale, armuri si picioare goale si faptul ca cei din biserica poarta haine normale este o o adevarata piatra de incercare pentru el - bineinteles la un nivel subconstient. Nu lasa sa iasa la suprafata. Nu-l lasa sa se intrebe cum s-ar fi asteptat sa arate acesti oameni. Tine lucrurile neclare in mintea lui pentru moment si vei avea toata eternitatea sa te distrezi daruindu-i claritatea aceea deosebita pe care o ofera iadul.
Munceste mult apoi la dezamagire sau la sovaire, care sigur se vor intampla pacientului in primele saptamani de mers la biserica. Dusmanul permite aceasta dezamagire in pragul oricarei incercari omenesti. Apare cand baiatul, incantat de povestile Odiseei, se apuca serios sa invete greaca. Apare cand iubitii s-au casatorit si incep adevarata misiune de a locui impreuna. In orice departament al vietii, marcheaza tranzitia de la aspiratiile visatoare la obositoarele actiuni. Dusmanul isi asuma acest risc pentru ca are fantezia asta de a-i transforma pe toti viermii astia dezgustatori umani in ceea ce numeste el slugile sale "libere" si pline de dragoste - "fii" este cuvantul pe care il foloseste - si o face cu iubirea asta inraita de aseza sub ei toata lumea spiritelor, numai din cauza legaturii Sale bolnave cu animalele astea bipede. Dorinde-le libertatea, el refuza sa ii conduca prin sentimente sau obiceiuri spre obiectivul pe care il are pentru ei : ii lasa sa "o faca de bunavoie". Si aici apare sansa noastra. Dar, de asemenea, nu uita ca de aici apare si pericolul. Odata trecuti cu bine de aceasta incercare, ei devin mult mai putin dependenti de emotii si deci devin mult mai greu de ademenit.
Ti-am scris pana acum presupunand ca oamenii din jurul lui nu ofera motive concrete pentru a-l dezamagi. Bineinteles ca, daca este asa, daca pacientul o cunoaste pe femeia cu caciula penibila ca fiind o jucatoare notorie de poker si pe barbatul cu pantofii zgomotosi ca pe un avar si un santajist, treaba ta va fi cu atat mai usoara. Tot ce trebuie sa faci apoi este sa il feresti sa se intrebe "Daca eu, tinand cond de cum sunt, pot sa ma consider crestin, de ce viciile celorlalti fac credinta lor ipocrita si superficiala?" Ai putea sa intrebi cum e posibil sa previi un gand atat de evident mintii umane. Este posibil, Wormwood, este! Ocupa-te de el cum trebuie si pur si simplu nu o sa se gandeasca la asta. Nu a stat suficient de mult timp pe langa Dusman ca sa capete vreun pic de smerenie autentica. Cand vorbeste despre starea lui pacatoasa, chiar si sub patrafir, este ca un papagal. De fapt, el inca crede ca si-a acumulat un credit suficient in catastiful Dusmanului prin faptul ca s-a convertit si considera ca arata o mare smerenie si bunavointa mergand la biserica cu acesti vecini ingamfati si banali. Tine-l cat poti in aceasta stare de spirit.
Cu drag,
Unchiul tau, Screwtape.