Cand scriem "fi" si cand scriem "fii"?
FI:
* Viitor: voi fi, vei fi,va fi, vom fi, veti fi, vor fi;
* viitor si constructiile compuse: o fi,sa fi fost,ar fi fost,va fi fost;
* conditional prezent: as fi, ai fi, ar fi, am fi, ati fi, ar fi;
* imperativ negativ: nu fi prost!
FII:
* viitor II: o sa fii;
* conjunctiv prez: sa fii;
* imperativ: fii destept!
Ce am aflat cu ocazia asta este ca in anul 1822, pe post de "eu sunt" forma folosita era "eu escu". Ca atare Georgescu = "eu sunt george", Popescu = "eu sunt popa", etc. Dintotdeauna am fost curioasa de ce "escu". Acum stiu.
Bonus:
* "fiii" este pluralul articulat al substantivului "fiu". Ex: Ei sunt fiii mei.
* "fii" este pluralul nearticulat. Ex: Eu am doi fii.
... vezi tot articolul
joi, 29 octombrie 2009
miercuri, 14 octombrie 2009
Thessaloniki!!!
Etapa de "Paintball Grand Tour" asteptata de toata lumea, inca de la inceputul anului, se desfasoara in acest week-end in Grecia, insa intr-un cadru mai restrans ca de obicei. Toamna tarziu, obositi dupa atatea etape si vacante, ne vom strange mai mult cei de prin zona: greci, bulgari, romani si ucrainieni. Ca in vremurile bune, vom fi 4 echipe romanesti la concurs: Romaniacs RudeBoys, RudeKids, Kamikaze si Savege, iar ultimele doua sunt intr-o formula originala si intarita, cu sanse bune la podium. E momentul sa ia si o echipa romaneasca o cupa acasa, de fapt, sunt sigura ca asa va fi.
Dupa ce, in ultimul moment, era sa nu putem scapa de la servici, unii din noi, nu dam nume si nu aratm cu degetul, iar apoi era sa ramanem fara transport, dupa ce altii, tot dintre noi, au ramas fara marker, sunt incantata doar pentru faptul ca putem pleca si ca totul este acum in regula, pentru toti; bine, mai putin cei raciti ramasi acasa.
Plan de excursie nu am apucat sa ne facem si nu stim cand ne intoarcem, dar sunt sigura ca oricum va fi, imi va placea foarte mult; pentru simplul fapt ca nu ma astept la nimic in mod special, pentru ca aici nu mai are nimeni probleme de rezolvat, pentru ca o sa fiu alaturi de prieteni, pentru ca o sa joc paintball, pentru ca am ocazia sa vizitez o tara minunata si pentru ca de fapt nu am nevoie de nici un "pentru ca", pentru a ma bucura de viata. ... vezi tot articolul
Dupa ce, in ultimul moment, era sa nu putem scapa de la servici, unii din noi, nu dam nume si nu aratm cu degetul, iar apoi era sa ramanem fara transport, dupa ce altii, tot dintre noi, au ramas fara marker, sunt incantata doar pentru faptul ca putem pleca si ca totul este acum in regula, pentru toti; bine, mai putin cei raciti ramasi acasa.
Plan de excursie nu am apucat sa ne facem si nu stim cand ne intoarcem, dar sunt sigura ca oricum va fi, imi va placea foarte mult; pentru simplul fapt ca nu ma astept la nimic in mod special, pentru ca aici nu mai are nimeni probleme de rezolvat, pentru ca o sa fiu alaturi de prieteni, pentru ca o sa joc paintball, pentru ca am ocazia sa vizitez o tara minunata si pentru ca de fapt nu am nevoie de nici un "pentru ca", pentru a ma bucura de viata. ... vezi tot articolul
marți, 13 octombrie 2009
Cine-i sefu'?
Mi-am amintit de aceasta idee de curand, cand cineva, pe scurt, se plangea de faptul ca este robul propriilor porniri, hormoni, sentimente, etc.
Si avea dreptate, doar ca de fapt majoritatea oamenilor suntem asa. Foarte putini pot spune ca nu se regasesc in aceasta tipologie. Important este sa ne dam seama de asta, de faptul ca de multe ori ne conduce altceva decat mintea, constiinta si sufletul proprii. Ne conduc viciile si patimile. Acestea nu fac parte din noi si se pot elimina, la fel cum s-au dobandit. Ne conduce avantul lumii, avantul celor din jurul nostru si nu ne mai conducem noi insine. Cand este ultima oara cand cineva si-a pus intrebarea, cine sunt eu, ce fac si nu la modul filozofic, cat la modul imediat: de ce fac asta, de ce imi place asta, imi foloseste, de ce reactionez asa, de ce nu ma pot abtine, etc?
O sa enumar cateva situatii comune: pasiunea pentru sporturi de tot felul, pasiunea pentru imbracaminte si frumusete, pasiunea pentru fumat, pasiunea pentru bauturi alcoolice, pasiunea pentru evenimente sociale, petreceri, etc, pasiunea pentru cumparaturi, pasiunea pentru jocuri electronice & co, pasiunea pentru viata online (retele sociale, blogging, etc), pasiunea pentru mancare, pasiunea de a castiga bani, dragul de a te contrazice, greutatea de a recunoaste ca ai gresit, etc. Acestea, luate in particular, ca si ocupatii ocazionale sau ca necesitati de zi cu zi si atat sau ca aparitii izolate, sunt in mare parte niste situatii simple, umane, pe care nu am cum sa le condamn. In schimb, cand ele devin cele care ne modeleaza viata, ne fac sa reactionam altfel decat suntem de fapt, cand devin un scop in sine, cand ne dorim, dar nu putem sa renuntam la ele, cand ne chinuie in momentul in care nu le putem satisface imediat, ele devin patimi, pasiuni distructive sau defecte. Mecanismul lor de actiune este ca si la dependenta de droguri; nu te omoara ce-i drept; dar esti servitorul lor.
Se vorbeste mult de libertate. Este un element filozofic imbratisat mult in ziua de azi, mai ales de adolescenti si tineri, ei zic liberatate, isi propun sa nu se mai supuna "regulilor", cred ca au gasit aceast "secret" al bucuriei si tineretii vesnice. Viata in ultimul timp este intr-adevar un drum inspre confort , comoditate, satisfacerea placerilor de tot felul, inspre o libertate de a actiona "acum" si "asa". Asta este libertatea dupa care tinde lumea de fapt, asta e libertatea copilului care "vrea sa se faca mare" si sa isi faca propriiile lui reguli, sa manance prajitura inaintea supei si inghetata cand e racit, sa nu ii mai spuna altcineva ce sa faca. Directia aceasta este insa o limitare, o cultivare gresita unui defect, pentru ca viata nu o sa ne aduca niciodata doar situatii favorabile, oricat am incerca sa evitam regulile. Libertatea filozofului si a omului intelept nu e satisfacerea imediata a placerilor, ci din contra, eliberarea de toate aceastea, trairea deasupra lor. Aceaasta este libertatea adevarata.
Subiectul acesta ne vizeaza pe toti si aproape nimeni nu isi da seama ca exista de fapt o problema sau ca exista si o alternativa. Din contra, cand suntem pusi in fata acestui fapt (rar ce-i drept), confectionam motivatii si scuze care mai de care mai nobile pentru comportamentul nostru, ca sa iesim cu fata curata in fata constiintei si a celorlalti si ne oprim aici, spunandu-ne ca asa e omul. Ca sa te dezvolti exterior, cum tinteste societatea din ziua de azi, trebuie, insa, sa incepi din interior; chiar daca ne place sau nu, societatea este inca formata din oameni, nu au aparut inca robotii din filmele de la Hollywood. Asa ca hai sa deschidem ochii si sa dam mai intai piept cu noi insine, ca sa stim cum sa actionam si fata de ceilati. Nu este usor, dar cine nu incearca o sa imbatraneasca, dar nu o sa se destepte. Nu ar fi pacat? ... vezi tot articolul
Si avea dreptate, doar ca de fapt majoritatea oamenilor suntem asa. Foarte putini pot spune ca nu se regasesc in aceasta tipologie. Important este sa ne dam seama de asta, de faptul ca de multe ori ne conduce altceva decat mintea, constiinta si sufletul proprii. Ne conduc viciile si patimile. Acestea nu fac parte din noi si se pot elimina, la fel cum s-au dobandit. Ne conduce avantul lumii, avantul celor din jurul nostru si nu ne mai conducem noi insine. Cand este ultima oara cand cineva si-a pus intrebarea, cine sunt eu, ce fac si nu la modul filozofic, cat la modul imediat: de ce fac asta, de ce imi place asta, imi foloseste, de ce reactionez asa, de ce nu ma pot abtine, etc?
O sa enumar cateva situatii comune: pasiunea pentru sporturi de tot felul, pasiunea pentru imbracaminte si frumusete, pasiunea pentru fumat, pasiunea pentru bauturi alcoolice, pasiunea pentru evenimente sociale, petreceri, etc, pasiunea pentru cumparaturi, pasiunea pentru jocuri electronice & co, pasiunea pentru viata online (retele sociale, blogging, etc), pasiunea pentru mancare, pasiunea de a castiga bani, dragul de a te contrazice, greutatea de a recunoaste ca ai gresit, etc. Acestea, luate in particular, ca si ocupatii ocazionale sau ca necesitati de zi cu zi si atat sau ca aparitii izolate, sunt in mare parte niste situatii simple, umane, pe care nu am cum sa le condamn. In schimb, cand ele devin cele care ne modeleaza viata, ne fac sa reactionam altfel decat suntem de fapt, cand devin un scop in sine, cand ne dorim, dar nu putem sa renuntam la ele, cand ne chinuie in momentul in care nu le putem satisface imediat, ele devin patimi, pasiuni distructive sau defecte. Mecanismul lor de actiune este ca si la dependenta de droguri; nu te omoara ce-i drept; dar esti servitorul lor.
Se vorbeste mult de libertate. Este un element filozofic imbratisat mult in ziua de azi, mai ales de adolescenti si tineri, ei zic liberatate, isi propun sa nu se mai supuna "regulilor", cred ca au gasit aceast "secret" al bucuriei si tineretii vesnice. Viata in ultimul timp este intr-adevar un drum inspre confort , comoditate, satisfacerea placerilor de tot felul, inspre o libertate de a actiona "acum" si "asa". Asta este libertatea dupa care tinde lumea de fapt, asta e libertatea copilului care "vrea sa se faca mare" si sa isi faca propriiile lui reguli, sa manance prajitura inaintea supei si inghetata cand e racit, sa nu ii mai spuna altcineva ce sa faca. Directia aceasta este insa o limitare, o cultivare gresita unui defect, pentru ca viata nu o sa ne aduca niciodata doar situatii favorabile, oricat am incerca sa evitam regulile. Libertatea filozofului si a omului intelept nu e satisfacerea imediata a placerilor, ci din contra, eliberarea de toate aceastea, trairea deasupra lor. Aceaasta este libertatea adevarata.
Subiectul acesta ne vizeaza pe toti si aproape nimeni nu isi da seama ca exista de fapt o problema sau ca exista si o alternativa. Din contra, cand suntem pusi in fata acestui fapt (rar ce-i drept), confectionam motivatii si scuze care mai de care mai nobile pentru comportamentul nostru, ca sa iesim cu fata curata in fata constiintei si a celorlalti si ne oprim aici, spunandu-ne ca asa e omul. Ca sa te dezvolti exterior, cum tinteste societatea din ziua de azi, trebuie, insa, sa incepi din interior; chiar daca ne place sau nu, societatea este inca formata din oameni, nu au aparut inca robotii din filmele de la Hollywood. Asa ca hai sa deschidem ochii si sa dam mai intai piept cu noi insine, ca sa stim cum sa actionam si fata de ceilati. Nu este usor, dar cine nu incearca o sa imbatraneasca, dar nu o sa se destepte. Nu ar fi pacat? ... vezi tot articolul
miercuri, 7 octombrie 2009
Campionatul national de Paintball!
Am innebunit deja pe toata lumea din jur cu Campionatul National de Paintball, care anul acesta s-a desfasurat intr-o forma inedita. Si anume, s-a infiintat o divizie separata unde au putut participa jucatori care nu au mai jucat in vaita lor paintball sportiv. Echipele sunt de 3 oameni, iar inscrierea se poate face fie pe echipa, fie per om si echipele se formeaza la locul faptei de catre organizatori. Initiativa aceasta a avut un succes mai mare decat ne-am asteptat la inceput. Premiile atractive, cadrul competinional si atmosfera de distractie si petrecere au atras 14 echipe de incepatori si 9 echipe PRO.
S-a incheiat deja cea de-a treia etapa a campionatului si am strans si ceva poze in galerie.
Anul competitional intern nu s-a incheiat, insa. Se mai pregateste o ultima etapa "Bonus" pe 30 octombrie. La fel, etapa este deschisa atat echipelor de incepatori cat si echipelor PRO si este o buna ocazie fie pentru pregatirea sezonului viitor, fie pentru a juca sportul preferat intr-un cadru organizat si placut.
Mai e putin pana sa se strice vremea, asa ca hai sa ne bucuram de activitatile outdoor cat mai putem! Locatia este perfecta pentru o iesire de weekend si daca mai adaugi si jocul de paintball, muzica si prietenii, ai ingredientele unui sfarsit de saptamana de neuitat. ... vezi tot articolul
luni, 5 octombrie 2009
Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face
Mi-am dat seama ca daca toata lumea din jur ar fi ca mine, ar fi groaznic. M-am gandit la chestia asta mai demult, insa nu am dat atentie acestui fapt. Speram sa fie doar o impresie, sa nu se prinda nimeni si ma faceam ca ploua cand ma mai prindeam cu matza-n sac. Incet, incet insa, lucrurile s-au intamplat de asa natura, incat sa vad asta din ce in ce mai clar. Ce bine ca nu suntem toti la fel! Sau ce bine, ca atunci cand tu ai un moment mai prost, celalalt are unul mai bun si nu explodeaza bomba la fiecare discutie sau interactiune mai aprinsa.
Avem senzatia de multe ori ca suntem nedreptatiti, ca ceilalti nu se comporta cum ne asteptam noi sa o faca si ne plangem de multe alte situatii cand ceilalti nu "corespund". Cate-odata avem chiar "dreptate", adica o justificare cat de cat argumentata ca celalalt putea fi si altfel. Pe de alta parte insa, daca ne-am opri de fiecare data sa analizam actiunile/vorbele noastre, dar cinstit, nu asa superficial, ne-am ingrozi pur si simplu si ne-am minuna ca totusi ne mai suporta inca cineva.
Ii judecam pe altii, vedem exact ce gresesc, ne tanguim ca trebuie sa ii suportam, suntem corecti si nu le trecem cu vederea nimic, dar cand este vorba despre noi insine, fie nici nu observam, desi facem aceleasi greseli, fie avem o scuza foarte buna sa ne indreptatim. Suntem caraghiosi.
Mi s-a intamplat de multe ori sa actionez gresit in detrimentul cuiva. De fiecare data cand am constientizat situatia si am analizat putin lucrurile am observat ca intamplarea facea ironic sa patesc la fel, adica sa fiu in situatia pe care o creasem eu inainte. Nu zic neaparat ca gresala mea a determinat sa se intample asta, dar spun ca atunci cand am fost eu in dezavantaj am observat corect lucrurile. Momentele mai rele ale vietii sunt educative. Sa nu le lasam sa treaca fara sa ne folosim.
De multe ori ajungem in niste situatii neplacute pentru ca nu am fost atenti de la inceput la atitudunea noastra. Nimeni nu e nevinovat, daca o patesti, sigur ai gresit candva.
Se mai intampla sa o dam in bara, vizibil si public si in momentul ala ne dorim ca ceilalti sa treaca cu vederea mizeria pe care am facut-o. De fiecare data ei o fac. Atunci trebuie sa te gandesti, tu cat de repede ai fi facut-o? Tie cat iti ia sa ierti?
Regula de aur, care rezolva multe neajunsuri de relationare cu ceilaltli, este sa te pui tot timpul in pantofii celui din fata ta si, in felul asta, nu o sa ii mai gresesti niciodata. Desi poate parea dificil, poti considera ca investesti in tine si deja e mai atractiv. Linistea proprie merita niste sacrificii. Mai este si un exercitiu bun de constiinta si cunoastere personala si cine stie ce minunatii mai gasim cu ocazia asta. ... vezi tot articolul
Avem senzatia de multe ori ca suntem nedreptatiti, ca ceilalti nu se comporta cum ne asteptam noi sa o faca si ne plangem de multe alte situatii cand ceilalti nu "corespund". Cate-odata avem chiar "dreptate", adica o justificare cat de cat argumentata ca celalalt putea fi si altfel. Pe de alta parte insa, daca ne-am opri de fiecare data sa analizam actiunile/vorbele noastre, dar cinstit, nu asa superficial, ne-am ingrozi pur si simplu si ne-am minuna ca totusi ne mai suporta inca cineva.
Ii judecam pe altii, vedem exact ce gresesc, ne tanguim ca trebuie sa ii suportam, suntem corecti si nu le trecem cu vederea nimic, dar cand este vorba despre noi insine, fie nici nu observam, desi facem aceleasi greseli, fie avem o scuza foarte buna sa ne indreptatim. Suntem caraghiosi.
Mi s-a intamplat de multe ori sa actionez gresit in detrimentul cuiva. De fiecare data cand am constientizat situatia si am analizat putin lucrurile am observat ca intamplarea facea ironic sa patesc la fel, adica sa fiu in situatia pe care o creasem eu inainte. Nu zic neaparat ca gresala mea a determinat sa se intample asta, dar spun ca atunci cand am fost eu in dezavantaj am observat corect lucrurile. Momentele mai rele ale vietii sunt educative. Sa nu le lasam sa treaca fara sa ne folosim.
De multe ori ajungem in niste situatii neplacute pentru ca nu am fost atenti de la inceput la atitudunea noastra. Nimeni nu e nevinovat, daca o patesti, sigur ai gresit candva.
Se mai intampla sa o dam in bara, vizibil si public si in momentul ala ne dorim ca ceilalti sa treaca cu vederea mizeria pe care am facut-o. De fiecare data ei o fac. Atunci trebuie sa te gandesti, tu cat de repede ai fi facut-o? Tie cat iti ia sa ierti?
Regula de aur, care rezolva multe neajunsuri de relationare cu ceilaltli, este sa te pui tot timpul in pantofii celui din fata ta si, in felul asta, nu o sa ii mai gresesti niciodata. Desi poate parea dificil, poti considera ca investesti in tine si deja e mai atractiv. Linistea proprie merita niste sacrificii. Mai este si un exercitiu bun de constiinta si cunoastere personala si cine stie ce minunatii mai gasim cu ocazia asta. ... vezi tot articolul
vineri, 2 octombrie 2009
Olteni si girafe
La gradina zoologica, animalele discuta despre venirea vacantei:
- Spune-mi girafa, unde pleci tu in vacanta?
- Ei bine, eu am un gat lung, sotia mea are gatul lung si copiii mei la fel au gatul lung. Si cum nu ne place sa iesim in evidenta, vom merge in Africa , acolo unde sunt si alte girafe.
- Dar tu, ursule polar, tu unde mergi?
- Pai eu am o blana groasa, sotia mea la fel are blana groasa si copiii mei la fel au blana groasa . Si cum nu ne place sa iesim in evidenta vom merge la Polul Nord, acolo unde sunt si alti ursi polari.
- Dar tu, crocodilule, unde mergi?
- Ei bine, eu am o gura mare, sotia mea are gura mare si copii mei au si ei gura mare, si cum nu ne place sa iesim in evidenta vom merge in Oltenia. ... vezi tot articolul
- Spune-mi girafa, unde pleci tu in vacanta?
- Ei bine, eu am un gat lung, sotia mea are gatul lung si copiii mei la fel au gatul lung. Si cum nu ne place sa iesim in evidenta, vom merge in Africa , acolo unde sunt si alte girafe.
- Dar tu, ursule polar, tu unde mergi?
- Pai eu am o blana groasa, sotia mea la fel are blana groasa si copiii mei la fel au blana groasa . Si cum nu ne place sa iesim in evidenta vom merge la Polul Nord, acolo unde sunt si alti ursi polari.
- Dar tu, crocodilule, unde mergi?
- Ei bine, eu am o gura mare, sotia mea are gura mare si copii mei au si ei gura mare, si cum nu ne place sa iesim in evidenta vom merge in Oltenia. ... vezi tot articolul
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
