Prejudecatile ii tradeaza pe oameni

La sfarsitul unei zile, un satean se aseza pe banca de langa poarta curtii sale si privea cum soarele se ascunde incet, incet dupa linia orizontului. Pe drum trecu un om care se intorcea de la camp. Acesta gandea in sinea lui despre cel asezat pe banca:

- Ce om lenes! Probabil ca a stat asa, fara sa faca nimic, toata ziua.

La putina vreme trecu pe drum un altul. El se gandea:

- Ce om desfranat! Sta asa la poarta ca sa se uite la fetele care ii trec prin fata casei.

Trecu si un al treilea, si acesta cu gandurile lui:

- Omul asta e de buna seama un mare muncitor, isi spunea in sine trecatorul. Dupa ce a trudit toata ziua, sta acum si se odihneste.

Voi ce credeţi ? Care dintre cei trei avea dreptate ? Eu unul nu stiu, dar banuiesc ca primul era un lenes, al doilea un desfranat, iar al treilea un sarguincios. Si asta pentru ca de cele mai multe ori, prejudecatile ii tradeaza pe oameni. ... vezi tot articolul

Adevaratii campioni

Eu cred ca adevaratii campioni nu sunt cei care isi indeplinesc cu succes obiectivele sportive sau din cariera, ci cei care, cu sau fara aceste reusite, sunt primii la a fi cu adevarat oameni.

Generaţia de Aur joacă vineri pentru fetiţa adoptivă a lui Rotariu » Kasi zîmbeşte

Kassandra (5 ani), fetiţa adoptivă a lui Iosif Rotariu, are nevoie de 100.000 de euro pentru 4 operaţii şi o şansă la o viaţă normală. Generaţia de aur va juca pentru ea, vineri, un meci de caritate la Timişoara


În urmă cu doar un an şi jumătate, Kassandra era un copil lăsat să moară. A fost adusă în stare gravă la Spitalul Luis Turcanu din Timişoara, dintr-o comună de pe lîngă Lugoj. Plină de răni, de infecţii, înfometată, bătută crunt. Unul dintre miile de copii maltrataţi din România. A avut însă şansă.


"Mama Dana, mă iei acasă?"
Medicii spitalului au fost şi ei impresionaţi de micuţă. În starea în care era, nu o voia nici un centru de plasament. O doctoriţă a sunat la Dana şi Iosif Rotariu, care, pe lîngă cei doi copii ai lor, mai înfiaseră un băieţel, Cristinel, şi el cu probleme. Dana Rotariu povesteşte: "Am fost şocată cînd am văzut-o pe Kassi. Am început să vorbim şi ea m-a întrebat: . Am spus imediat şi am luat-o".

Continuarea pe Special GSP ... vezi tot articolul

Inca un "succes" rasunator al oamenilor de stiinta

Dupa ani lungi de munca, oamenii de stiinta chinezi au mai facut o porcarie, puiul fals. Priviti insa cum informatia este impachetata politic corect, incat, daca nu esti atent, ai senzatia ca au salvat planeta, nu ca se pregatesc ne serveasca o portie sanatoasa de "nimic", care seamana foarte mult cu realitatea. Si pentru cine, pe buna dreptate, nu va putea citi pana la capat articolul, suntem instiintati la final ca urmatorul pas glorios va fi carnea crescuta in borcan.

"Primavara aceasta, intr-un context in care se spune ca emisiile de gaze generate de productia de carne contribuie la incalzirea globala, oamenii de stiinta de la Universitatea din Missouri, SUA, au anuntat ca, dupa mai bine de zece ani de cercetare, au reusit sa creeze primul produs din soia care nu numai ca are gust de carne de pui, dar ii si mimeaza proprietatile: nu este nici prea moale, nici prea tare, este fibros si se desface in bucati asemenea carnii de pasare."

Restul minunatiei: Hotnews ... vezi tot articolul

Sa mai auzim si de bine - Un român a ajuns erou în Germania după ce a salvat doi bărbaţi de la înec

Un muncitor sezonier român, Petru Enache, în vârstă de 28 de ani, a devenit erou în Germania, după ce a salvat doi bărbaţi care practicau caiacul, prinşi de un vârtej pe râul Kocher, în localitatea Abtsgmuend, landul Baden-Wuerttemberg, relatează Deutsche Welle în pagina electronică.

Apele râului sunt periculoase, din cauza unor vârtejuri. Cei doi sportivi făceau parte dintr-un grup de caiacişti şi au eşuat în apropierea unui pod din localitate, fiind traşi sub apă. Petru Enache, care vindea fructe şi legume în apropiere, a văzut ce se întâmplă şi a sărit în ajutorul celor doi germani.

"Este de la sine înţeles că trebuie să-i ajuţi pe oamenii aflaţi în pericol", a declarat tânărul, originar dintr-un sat din nord-vestul României şi care are şapte fraţi. El a declarat că pe primul sportiv l-a salvat trăgându-l afară din apă, de mână, iar pe cel de al doilea trăgându-l de picioare. Despre acesta, el credea că nu va scăpa cu viaţă, deoarece iniţial l-a scăpat, plutind pentru scurt timp, aparent fără viaţă, în vârtej.

Petru Enache vinde, de apropximativ un an, sparanghel, căpşuni şi legume în Abtsgmuend. "Oamenii de aici sunt foarte prietenoşi", a spus el. Localnicii şi clienţii acestuia l-au lăudat pentru curaj. El a primit şi un material publicat de un cotidian local, în care sunt relatate faptele sale.

Cei doi bărbaţi salvaţi au fost internaţi în stare gravă, dar, în prezent, sunt în afara pericolului. Fratele unuia dintre ei şi tatăl celuilalt l-au vizitat pe român. De asemenea, cei doi bărbaţi cărora le-a salvat viaţa vor să îl întâlnească, după externare. Românul a spus că se va bucura să-i vadă "sănătoşi, nu pe jumătate morţi".
... vezi tot articolul

Din categoria - cum si-a petrecut adevarata elita romaneasca anii comunismului! Varianta soft

Cum a trăit Adrian Oprescu înfometarea aplicată deţinuţilor politic

“Cum Ninel avea dreptul la o scurta iesire zilnica in curtea celularului, l-am rugat sa adune oase, daca gaseste, si sa mi le aduca. S-a uitat mirat intrebandu-se la ce-mi vor folosi. I-am spus ca-i voi explica atunci cand le va duce. Si mi-a adus cateva. Le-am spalat cat am putut de bine si am inceput sa le rod, pe rand, incet si cu rabdare. Si unele parti mai compacte, daca insisti, se desfac pana la urma in fibre si se pot inghiti. Trebuie sa ai dinti buni, incapatanare si foame. Si le aveam. Ma ardea stomacul de nemancat si cum reuseam sa inghit cateva bucati de os, arsura parca se mai potolea.

Cei din celula, inclusiv Ninel, au crezut ca incep sa-mi pierd mintile. I-am lasat sa creada ce vor, pana s-au convins ca, in afara de acest mic comportament excentric, nu aveam altele mai grave. Atunci le-am amintit ca suntem lasati sa murim incet de foame. Ca am vazut pe cei cu stagiu mai lung de inchisoare cum raman fara dinti. Ca eu simt nevoia calciului, pe care nu-l avem in alimentatie, si ca nu am alta posibilitate de a mi-l procura. Ca atata timp cat dintii mei imi vor permite si cat voi avea oase, n-am sa renunt si ca ar fi bine sa faca si ei la fel. Nu i-am convins. Mi-au replicat ca mai degraba vor ajunge fara dinti daca-mi urmeaza exemplul. A ramas deci fiecare pe pozitia lui. Mi-am zis ca-i bine ca nu am concurenta.

Mi s-a dat si mie voie sa ies la asa-zisa plimbare, cele 10-20-30 de minute, dupa dispozitia gardianului. Speram ca, fiind cel interesat, am sa gasesc alte oase. Mare dezolare. Marfa se epuizase.
Intre timp colegii mei de celula au inceput sa aiba ameteli cand incercau sa se scoale in picioare, de trebuiau sa se reaseze si sa faca alta incercare. Ninel era cel mai slabit. Eu nu sufeream inca de asa ceva.

(…) Venise primavara. Intr-o dimineata, dupa golirea tinetelor si scurta plimbare, unul dintre sateni scoate de sub haina un manunchi de buruieni. La privirea mea mirata, imi explica:
- Buruienile astea le culegeam pentru porc. Daca-s bune pentru porc, sunt bune si pentru mine. Matale esti cu oasele fiindca esti tanar si ai dinti buni. Eu sunt cu buruienile. Cine nu poate sa roada oase, roade buruieni.

Gasise si el o solutie. Foamea ne impingea inapoi, pe scara evolutiei, pana la niste stramosi mai indepartati. A rupt buruienile in mici bucatele, le-a amestecat in zeama de pranz si le-a lipait cu mare pofta. Au prins insa si altii firul si in doua zile a disparut si cea mai mica urma de verdeata. Am aflat ca buruiana porcina cea mai apreciata se numea “grasita”. Numele mi-a placut. Potrivit pentru hrana scheletelor. Eu n-am apucat sa gust din asemenea bunatati si nici Ninel. M-am consolat cu gandul ca la oase nu avusesem concurenta.”

(Adrian Oprescu- Varul Alexandru si alte povesti adevarate, editura Humanitas, 2008, pp. 142-144) ... vezi tot articolul

Yuppies din Romania nasc copii: drama micutilor cu parinti plecati intotdeauna la serviciu

In ecuatia emanciparii care devine parvenire atunci cand nu exista anume valori si anume integrare sociala intr-o lume cu anumite valori, au un rol interesant si companiile multinationale care incurajeaza (cu exceptii bineinteles) promiscuitatea morala si uneori chiar sexuala. Formele sunt multiple: workshopuri, teambuilding-uri, “munca in echipa”, “suntem ca o familie”, etc. Ideea e ca omul sa ajunga acasa tot mai rar. Sa isi gaseasca satisfactia profesionala, sociala, si nu numai, numai la serviciu. Ati vazut cum arata un apartament al unor astfel de yuppies? Parca sunt camere de hotel.

Nelocuite adica. Curate, dar nelocuite. Nu vezi o carte, o hartie macar… si daca omul e ordonat… e chiar o camera noua de hotel. Ce vorbesc oamenii astia ? Isi transmit pe liste enorme de adrese siruri nesfarsite de bancuri. Dumnezeule! Ei oare cred ca noi ceilalti nu putem intra pe internet sa cautam singuri bancuri pentru a ne amuza? Ce e frenezia asta a mesajelor anodine si cvasi-anonime, complet impersonale, decat o criza a comunicarii, a valorilor, a lucrurilor semnificative. Si acum ganditi-va o clipa ca acesti oameni… surpriza!… uneori se casatoresc… si uneori fac copii.

Da, e o lume ciudata in care apar tot mai des incubatoare de copii numite pompos after-school. Sunt copiii unor oameni fara trecut si fara viitor care traiesc momentul. Nu au parinti. Parintii au ramas la tara… sau in provincie de unde tanarul navalnic a descins in marele oras in cautarea norocului. Compania plateste bine. Asa de bine incat bietul parinte nu ii poate spune…”stai copile ca nu e bine ce faci”, „ca viata nu e asa”. Poti sa ii spui asa ceva copilului tau care castiga de 10-20 mai mult ca tine ? Poti!? Nu! Si atunci… aceasta specie se perpetueaza. Invata de mici sa ia. Sa mulga mai bine spus.

Continuare Articol: Hotnews ... vezi tot articolul

Infectiile urinare, tot mai dificil de tratat. Antibioticele utilizate in zootehnie sunt responsabile

Infectiile tractului urinar sunt din ce in ce mai greu de tratat din cauza rezistentei tot mai crescute a organismului uman la antibiotice, avertizeaza oameni de stiinta citati de BBC. Ei spun ca problema s-a agravat odata cu folosirea antibioticelor pe scara larga in industria zootehnica. Cercetatorii de la Universitatea din Hong Kong au demonstrat ca astfel sunt transmise de la animal la om gene rezistente la antibiotice.
Tot articolul: Hotnews

Este destul de clar avertismentul "oamenilor de stiinta" si cumva este de bun simt. Ca si ideea ca de exemplu merele tratate cu substante antifungige, intr-adevar, ajuta la obtinerea marului ideal cara da foarte bine in poza, dar care in viata lui de mar nu isi mai indeplineste functia de apareare naturala impotriva fungilor, apoi noi care il mancam nu mai beneficiem de elementele din mar care ar trebui la randul lor sa ne ajute si pe noi, astfel ca ajungem sa mancam in cel mai bun caz apa. Si exemplele pot continua la infinit.
Problema este ca tot cercetatorii, "citati" in articolul de mai sus, vor veni probabil cu solutii din ce in ce mai trasnite si mai stiintifice, care in inca 50 de ani se vor dovedi din nou gresite sau incomplete si tot asa.
Din dorinta de a fi mai eficient, mai comod si mai dstept decat natura si universul, omul cred ca a luat multe decizii gresite in ultimii, sa zicem, 50 de ani give or take a few. Pentru lacomia, lenea si mandria asta cred ca o sa plateasca mai devreme sau mai tarziu, integral sau individual, mai scump sau mai putin, in functie de alegerea de a se trezi sau nu.
Asa ca eu am sa mai spun o data, pentru ca am senzatia ca am mai spus si mai demult pe-aici prin vreun articol, keep it simple! Si incercati sa va notati undeva ce mai tineti minte de la bunica, chiar daca pentru moment nu este deloc atractiv si e mult mai interesant concertul AC/DC. Poate o sa aveti insa nevoie mai incolo de un sfat "demodat" si memoria va fi cedat intre timp de la alcool sau manelele de la vecini. ... vezi tot articolul