La sfarsitul unei zile, un satean se aseza pe banca de langa poarta curtii sale si privea cum soarele se ascunde incet, incet dupa linia orizontului. Pe drum trecu un om care se intorcea de la camp. Acesta gandea in sinea lui despre cel asezat pe banca:
- Ce om lenes! Probabil ca a stat asa, fara sa faca nimic, toata ziua.
La putina vreme trecu pe drum un altul. El se gandea:
- Ce om desfranat! Sta asa la poarta ca sa se uite la fetele care ii trec prin fata casei.
Trecu si un al treilea, si acesta cu gandurile lui:
- Omul asta e de buna seama un mare muncitor, isi spunea in sine trecatorul. Dupa ce a trudit toata ziua, sta acum si se odihneste.
Voi ce credeţi ? Care dintre cei trei avea dreptate ? Eu unul nu stiu, dar banuiesc ca primul era un lenes, al doilea un desfranat, iar al treilea un sarguincios. Si asta pentru ca de cele mai multe ori, prejudecatile ii tradeaza pe oameni.
... vezi tot articolul
marți, 29 iunie 2010
miercuri, 16 iunie 2010
Adevaratii campioni
Eu cred ca adevaratii campioni nu sunt cei care isi indeplinesc cu succes obiectivele sportive sau din cariera, ci cei care, cu sau fara aceste reusite, sunt primii la a fi cu adevarat oameni.
Generaţia de Aur joacă vineri pentru fetiţa adoptivă a lui Rotariu » Kasi zîmbeşte
Kassandra (5 ani), fetiţa adoptivă a lui Iosif Rotariu, are nevoie de 100.000 de euro pentru 4 operaţii şi o şansă la o viaţă normală. Generaţia de aur va juca pentru ea, vineri, un meci de caritate la Timişoara
În urmă cu doar un an şi jumătate, Kassandra era un copil lăsat să moară. A fost adusă în stare gravă la Spitalul Luis Turcanu din Timişoara, dintr-o comună de pe lîngă Lugoj. Plină de răni, de infecţii, înfometată, bătută crunt. Unul dintre miile de copii maltrataţi din România. A avut însă şansă.
"Mama Dana, mă iei acasă?"
Medicii spitalului au fost şi ei impresionaţi de micuţă. În starea în care era, nu o voia nici un centru de plasament. O doctoriţă a sunat la Dana şi Iosif Rotariu, care, pe lîngă cei doi copii ai lor, mai înfiaseră un băieţel, Cristinel, şi el cu probleme. Dana Rotariu povesteşte: "Am fost şocată cînd am văzut-o pe Kassi. Am început să vorbim şi ea m-a întrebat:. Am spus imediat şi am luat-o".
Continuarea pe Special GSP ... vezi tot articolul
Generaţia de Aur joacă vineri pentru fetiţa adoptivă a lui Rotariu » Kasi zîmbeşte
Kassandra (5 ani), fetiţa adoptivă a lui Iosif Rotariu, are nevoie de 100.000 de euro pentru 4 operaţii şi o şansă la o viaţă normală. Generaţia de aur va juca pentru ea, vineri, un meci de caritate la Timişoara
În urmă cu doar un an şi jumătate, Kassandra era un copil lăsat să moară. A fost adusă în stare gravă la Spitalul Luis Turcanu din Timişoara, dintr-o comună de pe lîngă Lugoj. Plină de răni, de infecţii, înfometată, bătută crunt. Unul dintre miile de copii maltrataţi din România. A avut însă şansă.
"Mama Dana, mă iei acasă?"
Medicii spitalului au fost şi ei impresionaţi de micuţă. În starea în care era, nu o voia nici un centru de plasament. O doctoriţă a sunat la Dana şi Iosif Rotariu, care, pe lîngă cei doi copii ai lor, mai înfiaseră un băieţel, Cristinel, şi el cu probleme. Dana Rotariu povesteşte: "Am fost şocată cînd am văzut-o pe Kassi. Am început să vorbim şi ea m-a întrebat:
Continuarea pe Special GSP ... vezi tot articolul
luni, 14 iunie 2010
Inca un "succes" rasunator al oamenilor de stiinta
Dupa ani lungi de munca, oamenii de stiinta chinezi au mai facut o porcarie, puiul fals. Priviti insa cum informatia este impachetata politic corect, incat, daca nu esti atent, ai senzatia ca au salvat planeta, nu ca se pregatesc ne serveasca o portie sanatoasa de "nimic", care seamana foarte mult cu realitatea. Si pentru cine, pe buna dreptate, nu va putea citi pana la capat articolul, suntem instiintati la final ca urmatorul pas glorios va fi carnea crescuta in borcan.
"Primavara aceasta, intr-un context in care se spune ca emisiile de gaze generate de productia de carne contribuie la incalzirea globala, oamenii de stiinta de la Universitatea din Missouri, SUA, au anuntat ca, dupa mai bine de zece ani de cercetare, au reusit sa creeze primul produs din soia care nu numai ca are gust de carne de pui, dar ii si mimeaza proprietatile: nu este nici prea moale, nici prea tare, este fibros si se desface in bucati asemenea carnii de pasare."
Restul minunatiei: Hotnews ... vezi tot articolul
"Primavara aceasta, intr-un context in care se spune ca emisiile de gaze generate de productia de carne contribuie la incalzirea globala, oamenii de stiinta de la Universitatea din Missouri, SUA, au anuntat ca, dupa mai bine de zece ani de cercetare, au reusit sa creeze primul produs din soia care nu numai ca are gust de carne de pui, dar ii si mimeaza proprietatile: nu este nici prea moale, nici prea tare, este fibros si se desface in bucati asemenea carnii de pasare."
Restul minunatiei: Hotnews ... vezi tot articolul
joi, 10 iunie 2010
Sa mai auzim si de bine - Un român a ajuns erou în Germania după ce a salvat doi bărbaţi de la înec
Un muncitor sezonier român, Petru Enache, în vârstă de 28 de ani, a devenit erou în Germania, după ce a salvat doi bărbaţi care practicau caiacul, prinşi de un vârtej pe râul Kocher, în localitatea Abtsgmuend, landul Baden-Wuerttemberg, relatează Deutsche Welle în pagina electronică.
Apele râului sunt periculoase, din cauza unor vârtejuri. Cei doi sportivi făceau parte dintr-un grup de caiacişti şi au eşuat în apropierea unui pod din localitate, fiind traşi sub apă. Petru Enache, care vindea fructe şi legume în apropiere, a văzut ce se întâmplă şi a sărit în ajutorul celor doi germani.
"Este de la sine înţeles că trebuie să-i ajuţi pe oamenii aflaţi în pericol", a declarat tânărul, originar dintr-un sat din nord-vestul României şi care are şapte fraţi. El a declarat că pe primul sportiv l-a salvat trăgându-l afară din apă, de mână, iar pe cel de al doilea trăgându-l de picioare. Despre acesta, el credea că nu va scăpa cu viaţă, deoarece iniţial l-a scăpat, plutind pentru scurt timp, aparent fără viaţă, în vârtej.
Petru Enache vinde, de apropximativ un an, sparanghel, căpşuni şi legume în Abtsgmuend. "Oamenii de aici sunt foarte prietenoşi", a spus el. Localnicii şi clienţii acestuia l-au lăudat pentru curaj. El a primit şi un material publicat de un cotidian local, în care sunt relatate faptele sale.
Cei doi bărbaţi salvaţi au fost internaţi în stare gravă, dar, în prezent, sunt în afara pericolului. Fratele unuia dintre ei şi tatăl celuilalt l-au vizitat pe român. De asemenea, cei doi bărbaţi cărora le-a salvat viaţa vor să îl întâlnească, după externare. Românul a spus că se va bucura să-i vadă "sănătoşi, nu pe jumătate morţi".
... vezi tot articolul
Apele râului sunt periculoase, din cauza unor vârtejuri. Cei doi sportivi făceau parte dintr-un grup de caiacişti şi au eşuat în apropierea unui pod din localitate, fiind traşi sub apă. Petru Enache, care vindea fructe şi legume în apropiere, a văzut ce se întâmplă şi a sărit în ajutorul celor doi germani.
"Este de la sine înţeles că trebuie să-i ajuţi pe oamenii aflaţi în pericol", a declarat tânărul, originar dintr-un sat din nord-vestul României şi care are şapte fraţi. El a declarat că pe primul sportiv l-a salvat trăgându-l afară din apă, de mână, iar pe cel de al doilea trăgându-l de picioare. Despre acesta, el credea că nu va scăpa cu viaţă, deoarece iniţial l-a scăpat, plutind pentru scurt timp, aparent fără viaţă, în vârtej.
Petru Enache vinde, de apropximativ un an, sparanghel, căpşuni şi legume în Abtsgmuend. "Oamenii de aici sunt foarte prietenoşi", a spus el. Localnicii şi clienţii acestuia l-au lăudat pentru curaj. El a primit şi un material publicat de un cotidian local, în care sunt relatate faptele sale.
Cei doi bărbaţi salvaţi au fost internaţi în stare gravă, dar, în prezent, sunt în afara pericolului. Fratele unuia dintre ei şi tatăl celuilalt l-au vizitat pe român. De asemenea, cei doi bărbaţi cărora le-a salvat viaţa vor să îl întâlnească, după externare. Românul a spus că se va bucura să-i vadă "sănătoşi, nu pe jumătate morţi".
... vezi tot articolul
marți, 8 iunie 2010
Din categoria - cum si-a petrecut adevarata elita romaneasca anii comunismului! Varianta soft
Cum a trăit Adrian Oprescu înfometarea aplicată deţinuţilor politic
“Cum Ninel avea dreptul la o scurta iesire zilnica in curtea celularului, l-am rugat sa adune oase, daca gaseste, si sa mi le aduca. S-a uitat mirat intrebandu-se la ce-mi vor folosi. I-am spus ca-i voi explica atunci cand le va duce. Si mi-a adus cateva. Le-am spalat cat am putut de bine si am inceput sa le rod, pe rand, incet si cu rabdare. Si unele parti mai compacte, daca insisti, se desfac pana la urma in fibre si se pot inghiti. Trebuie sa ai dinti buni, incapatanare si foame. Si le aveam. Ma ardea stomacul de nemancat si cum reuseam sa inghit cateva bucati de os, arsura parca se mai potolea.
Cei din celula, inclusiv Ninel, au crezut ca incep sa-mi pierd mintile. I-am lasat sa creada ce vor, pana s-au convins ca, in afara de acest mic comportament excentric, nu aveam altele mai grave. Atunci le-am amintit ca suntem lasati sa murim incet de foame. Ca am vazut pe cei cu stagiu mai lung de inchisoare cum raman fara dinti. Ca eu simt nevoia calciului, pe care nu-l avem in alimentatie, si ca nu am alta posibilitate de a mi-l procura. Ca atata timp cat dintii mei imi vor permite si cat voi avea oase, n-am sa renunt si ca ar fi bine sa faca si ei la fel. Nu i-am convins. Mi-au replicat ca mai degraba vor ajunge fara dinti daca-mi urmeaza exemplul. A ramas deci fiecare pe pozitia lui. Mi-am zis ca-i bine ca nu am concurenta.
Mi s-a dat si mie voie sa ies la asa-zisa plimbare, cele 10-20-30 de minute, dupa dispozitia gardianului. Speram ca, fiind cel interesat, am sa gasesc alte oase. Mare dezolare. Marfa se epuizase.
Intre timp colegii mei de celula au inceput sa aiba ameteli cand incercau sa se scoale in picioare, de trebuiau sa se reaseze si sa faca alta incercare. Ninel era cel mai slabit. Eu nu sufeream inca de asa ceva.
(…) Venise primavara. Intr-o dimineata, dupa golirea tinetelor si scurta plimbare, unul dintre sateni scoate de sub haina un manunchi de buruieni. La privirea mea mirata, imi explica:
- Buruienile astea le culegeam pentru porc. Daca-s bune pentru porc, sunt bune si pentru mine. Matale esti cu oasele fiindca esti tanar si ai dinti buni. Eu sunt cu buruienile. Cine nu poate sa roada oase, roade buruieni.
Gasise si el o solutie. Foamea ne impingea inapoi, pe scara evolutiei, pana la niste stramosi mai indepartati. A rupt buruienile in mici bucatele, le-a amestecat in zeama de pranz si le-a lipait cu mare pofta. Au prins insa si altii firul si in doua zile a disparut si cea mai mica urma de verdeata. Am aflat ca buruiana porcina cea mai apreciata se numea “grasita”. Numele mi-a placut. Potrivit pentru hrana scheletelor. Eu n-am apucat sa gust din asemenea bunatati si nici Ninel. M-am consolat cu gandul ca la oase nu avusesem concurenta.”
(Adrian Oprescu- Varul Alexandru si alte povesti adevarate, editura Humanitas, 2008, pp. 142-144) ... vezi tot articolul
“Cum Ninel avea dreptul la o scurta iesire zilnica in curtea celularului, l-am rugat sa adune oase, daca gaseste, si sa mi le aduca. S-a uitat mirat intrebandu-se la ce-mi vor folosi. I-am spus ca-i voi explica atunci cand le va duce. Si mi-a adus cateva. Le-am spalat cat am putut de bine si am inceput sa le rod, pe rand, incet si cu rabdare. Si unele parti mai compacte, daca insisti, se desfac pana la urma in fibre si se pot inghiti. Trebuie sa ai dinti buni, incapatanare si foame. Si le aveam. Ma ardea stomacul de nemancat si cum reuseam sa inghit cateva bucati de os, arsura parca se mai potolea.
Cei din celula, inclusiv Ninel, au crezut ca incep sa-mi pierd mintile. I-am lasat sa creada ce vor, pana s-au convins ca, in afara de acest mic comportament excentric, nu aveam altele mai grave. Atunci le-am amintit ca suntem lasati sa murim incet de foame. Ca am vazut pe cei cu stagiu mai lung de inchisoare cum raman fara dinti. Ca eu simt nevoia calciului, pe care nu-l avem in alimentatie, si ca nu am alta posibilitate de a mi-l procura. Ca atata timp cat dintii mei imi vor permite si cat voi avea oase, n-am sa renunt si ca ar fi bine sa faca si ei la fel. Nu i-am convins. Mi-au replicat ca mai degraba vor ajunge fara dinti daca-mi urmeaza exemplul. A ramas deci fiecare pe pozitia lui. Mi-am zis ca-i bine ca nu am concurenta.
Mi s-a dat si mie voie sa ies la asa-zisa plimbare, cele 10-20-30 de minute, dupa dispozitia gardianului. Speram ca, fiind cel interesat, am sa gasesc alte oase. Mare dezolare. Marfa se epuizase.
Intre timp colegii mei de celula au inceput sa aiba ameteli cand incercau sa se scoale in picioare, de trebuiau sa se reaseze si sa faca alta incercare. Ninel era cel mai slabit. Eu nu sufeream inca de asa ceva.
(…) Venise primavara. Intr-o dimineata, dupa golirea tinetelor si scurta plimbare, unul dintre sateni scoate de sub haina un manunchi de buruieni. La privirea mea mirata, imi explica:
- Buruienile astea le culegeam pentru porc. Daca-s bune pentru porc, sunt bune si pentru mine. Matale esti cu oasele fiindca esti tanar si ai dinti buni. Eu sunt cu buruienile. Cine nu poate sa roada oase, roade buruieni.
Gasise si el o solutie. Foamea ne impingea inapoi, pe scara evolutiei, pana la niste stramosi mai indepartati. A rupt buruienile in mici bucatele, le-a amestecat in zeama de pranz si le-a lipait cu mare pofta. Au prins insa si altii firul si in doua zile a disparut si cea mai mica urma de verdeata. Am aflat ca buruiana porcina cea mai apreciata se numea “grasita”. Numele mi-a placut. Potrivit pentru hrana scheletelor. Eu n-am apucat sa gust din asemenea bunatati si nici Ninel. M-am consolat cu gandul ca la oase nu avusesem concurenta.”
(Adrian Oprescu- Varul Alexandru si alte povesti adevarate, editura Humanitas, 2008, pp. 142-144) ... vezi tot articolul
Yuppies din Romania nasc copii: drama micutilor cu parinti plecati intotdeauna la serviciu
In ecuatia emanciparii care devine parvenire atunci cand nu exista anume valori si anume integrare sociala intr-o lume cu anumite valori, au un rol interesant si companiile multinationale care incurajeaza (cu exceptii bineinteles) promiscuitatea morala si uneori chiar sexuala. Formele sunt multiple: workshopuri, teambuilding-uri, “munca in echipa”, “suntem ca o familie”, etc. Ideea e ca omul sa ajunga acasa tot mai rar. Sa isi gaseasca satisfactia profesionala, sociala, si nu numai, numai la serviciu. Ati vazut cum arata un apartament al unor astfel de yuppies? Parca sunt camere de hotel.
Nelocuite adica. Curate, dar nelocuite. Nu vezi o carte, o hartie macar… si daca omul e ordonat… e chiar o camera noua de hotel. Ce vorbesc oamenii astia ? Isi transmit pe liste enorme de adrese siruri nesfarsite de bancuri. Dumnezeule! Ei oare cred ca noi ceilalti nu putem intra pe internet sa cautam singuri bancuri pentru a ne amuza? Ce e frenezia asta a mesajelor anodine si cvasi-anonime, complet impersonale, decat o criza a comunicarii, a valorilor, a lucrurilor semnificative. Si acum ganditi-va o clipa ca acesti oameni… surpriza!… uneori se casatoresc… si uneori fac copii.
Da, e o lume ciudata in care apar tot mai des incubatoare de copii numite pompos after-school. Sunt copiii unor oameni fara trecut si fara viitor care traiesc momentul. Nu au parinti. Parintii au ramas la tara… sau in provincie de unde tanarul navalnic a descins in marele oras in cautarea norocului. Compania plateste bine. Asa de bine incat bietul parinte nu ii poate spune…”stai copile ca nu e bine ce faci”, „ca viata nu e asa”. Poti sa ii spui asa ceva copilului tau care castiga de 10-20 mai mult ca tine ? Poti!? Nu! Si atunci… aceasta specie se perpetueaza. Invata de mici sa ia. Sa mulga mai bine spus.
Continuare Articol: Hotnews ... vezi tot articolul
Nelocuite adica. Curate, dar nelocuite. Nu vezi o carte, o hartie macar… si daca omul e ordonat… e chiar o camera noua de hotel. Ce vorbesc oamenii astia ? Isi transmit pe liste enorme de adrese siruri nesfarsite de bancuri. Dumnezeule! Ei oare cred ca noi ceilalti nu putem intra pe internet sa cautam singuri bancuri pentru a ne amuza? Ce e frenezia asta a mesajelor anodine si cvasi-anonime, complet impersonale, decat o criza a comunicarii, a valorilor, a lucrurilor semnificative. Si acum ganditi-va o clipa ca acesti oameni… surpriza!… uneori se casatoresc… si uneori fac copii.
Da, e o lume ciudata in care apar tot mai des incubatoare de copii numite pompos after-school. Sunt copiii unor oameni fara trecut si fara viitor care traiesc momentul. Nu au parinti. Parintii au ramas la tara… sau in provincie de unde tanarul navalnic a descins in marele oras in cautarea norocului. Compania plateste bine. Asa de bine incat bietul parinte nu ii poate spune…”stai copile ca nu e bine ce faci”, „ca viata nu e asa”. Poti sa ii spui asa ceva copilului tau care castiga de 10-20 mai mult ca tine ? Poti!? Nu! Si atunci… aceasta specie se perpetueaza. Invata de mici sa ia. Sa mulga mai bine spus.
Continuare Articol: Hotnews ... vezi tot articolul
miercuri, 19 mai 2010
Infectiile urinare, tot mai dificil de tratat. Antibioticele utilizate in zootehnie sunt responsabile
Infectiile tractului urinar sunt din ce in ce mai greu de tratat din cauza rezistentei tot mai crescute a organismului uman la antibiotice, avertizeaza oameni de stiinta citati de BBC. Ei spun ca problema s-a agravat odata cu folosirea antibioticelor pe scara larga in industria zootehnica. Cercetatorii de la Universitatea din Hong Kong au demonstrat ca astfel sunt transmise de la animal la om gene rezistente la antibiotice.
Tot articolul: Hotnews
Este destul de clar avertismentul "oamenilor de stiinta" si cumva este de bun simt. Ca si ideea ca de exemplu merele tratate cu substante antifungige, intr-adevar, ajuta la obtinerea marului ideal cara da foarte bine in poza, dar care in viata lui de mar nu isi mai indeplineste functia de apareare naturala impotriva fungilor, apoi noi care il mancam nu mai beneficiem de elementele din mar care ar trebui la randul lor sa ne ajute si pe noi, astfel ca ajungem sa mancam in cel mai bun caz apa. Si exemplele pot continua la infinit.
Problema este ca tot cercetatorii, "citati" in articolul de mai sus, vor veni probabil cu solutii din ce in ce mai trasnite si mai stiintifice, care in inca 50 de ani se vor dovedi din nou gresite sau incomplete si tot asa.
Din dorinta de a fi mai eficient, mai comod si mai dstept decat natura si universul, omul cred ca a luat multe decizii gresite in ultimii, sa zicem, 50 de ani give or take a few. Pentru lacomia, lenea si mandria asta cred ca o sa plateasca mai devreme sau mai tarziu, integral sau individual, mai scump sau mai putin, in functie de alegerea de a se trezi sau nu.
Asa ca eu am sa mai spun o data, pentru ca am senzatia ca am mai spus si mai demult pe-aici prin vreun articol, keep it simple! Si incercati sa va notati undeva ce mai tineti minte de la bunica, chiar daca pentru moment nu este deloc atractiv si e mult mai interesant concertul AC/DC. Poate o sa aveti insa nevoie mai incolo de un sfat "demodat" si memoria va fi cedat intre timp de la alcool sau manelele de la vecini. ... vezi tot articolul
Tot articolul: Hotnews
Este destul de clar avertismentul "oamenilor de stiinta" si cumva este de bun simt. Ca si ideea ca de exemplu merele tratate cu substante antifungige, intr-adevar, ajuta la obtinerea marului ideal cara da foarte bine in poza, dar care in viata lui de mar nu isi mai indeplineste functia de apareare naturala impotriva fungilor, apoi noi care il mancam nu mai beneficiem de elementele din mar care ar trebui la randul lor sa ne ajute si pe noi, astfel ca ajungem sa mancam in cel mai bun caz apa. Si exemplele pot continua la infinit.
Problema este ca tot cercetatorii, "citati" in articolul de mai sus, vor veni probabil cu solutii din ce in ce mai trasnite si mai stiintifice, care in inca 50 de ani se vor dovedi din nou gresite sau incomplete si tot asa.
Din dorinta de a fi mai eficient, mai comod si mai dstept decat natura si universul, omul cred ca a luat multe decizii gresite in ultimii, sa zicem, 50 de ani give or take a few. Pentru lacomia, lenea si mandria asta cred ca o sa plateasca mai devreme sau mai tarziu, integral sau individual, mai scump sau mai putin, in functie de alegerea de a se trezi sau nu.
Asa ca eu am sa mai spun o data, pentru ca am senzatia ca am mai spus si mai demult pe-aici prin vreun articol, keep it simple! Si incercati sa va notati undeva ce mai tineti minte de la bunica, chiar daca pentru moment nu este deloc atractiv si e mult mai interesant concertul AC/DC. Poate o sa aveti insa nevoie mai incolo de un sfat "demodat" si memoria va fi cedat intre timp de la alcool sau manelele de la vecini. ... vezi tot articolul
marți, 27 aprilie 2010
Din categoria Bio Eco Verde
Nu faci sex verde, nu trăiești bio! - Letitia S. Campan
Din păcate nu voi fi greenpeacefully correct, cu toate că e Ziua Pămantului. Deși în România există o urgență educativă pe teme ecologice, eu mă simt super amenințată de noii prooroci ai ideologiei verzi care tună și fulgeră împotriva oricărui aspect al vieții umane care e susceptibil de poluare și contaminare a Sfintei Gaia.
Dintre toate câte mi-a fost dat să citesc, să văd și să aud despre “la vie en bio”, cea mai tare a fost pledoaria dintr-un articol din Vanity Fair-ul italian de săptămâna asta: despre sexul verde, ceva de genul “Cum să faci dragoste fără să faci planeta să sufere“.
Nu e un subiect foarte nou și foarte original, am citit în trecut despre “the sustainable sex”, dar felul în care a prezentat ziarista problema m-a făcut să îmi sară țandăra.
Câteva dintre cele multe porunci ale tablelor Legii Bio publicate în VF erau:
1. Folosește prezervative biodegradabile
(ok, poate că era mai bine pe vremea romanilor când cu matzul de capră sau mai știu eu ce materiale biodegradabile foloseau)
2. Reciclează jucăriile erotice
(parcă și văd la rampa clujeană de gunoi de la Patarît un Centru de Reciclaj Erotic făcut cu fonduri europene. Păi să le facă direct din lemn, bumbac, gelatină, maț de porc și colți de rinocer)
3. Nu folosiți “pirule” contraceptive pentru că sunt toxice etc etc.
(dacă ar fi zis asta ceva personalitate religioasă, lumea s-ar fi scandalizat la auzul unei asemenea blasfemii obscurantiste, dar dacă vine din scripturile verzi, e perlă sfințită;
Încă ceva: același argument al toxicității nu ar fi valabil și pentru alte medicamente? Du-te și zi-i unui cardiac să nu mai ia medicamente pentru că poluează…)
4. Nu luați Viagra
(căutați în farmaciile bio esență de pipi de taur sau ceva rădăcini amare la 100 de euro gramul :) )))
5. Și, mai mult decât orice, NU FACEȚI COPII – un om de-a lungul vieții dăunează grav sănătății Terrei
Și la punctul ăsta mi s-a zbârlit părul și mi s-au întins nervii și am emanat din toți porii o cantitate de 256 de ori superioară poluanților și toxinelor pe care le eman zilnic pe m3
PS. Redactorița care a semnat articolul (și de care am aflat tocmai ieri, super-coincidență, că este un monument de antimaterie cenușie) nu a ținut să ne informeze ce cantitate de poluare produce prostia în lume, cred că am fi rămas mai edificați.
Sursa: pandoras.realitatea.net ... vezi tot articolul
Din păcate nu voi fi greenpeacefully correct, cu toate că e Ziua Pămantului. Deși în România există o urgență educativă pe teme ecologice, eu mă simt super amenințată de noii prooroci ai ideologiei verzi care tună și fulgeră împotriva oricărui aspect al vieții umane care e susceptibil de poluare și contaminare a Sfintei Gaia.
Dintre toate câte mi-a fost dat să citesc, să văd și să aud despre “la vie en bio”, cea mai tare a fost pledoaria dintr-un articol din Vanity Fair-ul italian de săptămâna asta: despre sexul verde, ceva de genul “Cum să faci dragoste fără să faci planeta să sufere“.
Nu e un subiect foarte nou și foarte original, am citit în trecut despre “the sustainable sex”, dar felul în care a prezentat ziarista problema m-a făcut să îmi sară țandăra.
Câteva dintre cele multe porunci ale tablelor Legii Bio publicate în VF erau:
1. Folosește prezervative biodegradabile
(ok, poate că era mai bine pe vremea romanilor când cu matzul de capră sau mai știu eu ce materiale biodegradabile foloseau)
2. Reciclează jucăriile erotice
(parcă și văd la rampa clujeană de gunoi de la Patarît un Centru de Reciclaj Erotic făcut cu fonduri europene. Păi să le facă direct din lemn, bumbac, gelatină, maț de porc și colți de rinocer)
3. Nu folosiți “pirule” contraceptive pentru că sunt toxice etc etc.
(dacă ar fi zis asta ceva personalitate religioasă, lumea s-ar fi scandalizat la auzul unei asemenea blasfemii obscurantiste, dar dacă vine din scripturile verzi, e perlă sfințită;
Încă ceva: același argument al toxicității nu ar fi valabil și pentru alte medicamente? Du-te și zi-i unui cardiac să nu mai ia medicamente pentru că poluează…)
4. Nu luați Viagra
(căutați în farmaciile bio esență de pipi de taur sau ceva rădăcini amare la 100 de euro gramul :) )))
5. Și, mai mult decât orice, NU FACEȚI COPII – un om de-a lungul vieții dăunează grav sănătății Terrei
Și la punctul ăsta mi s-a zbârlit părul și mi s-au întins nervii și am emanat din toți porii o cantitate de 256 de ori superioară poluanților și toxinelor pe care le eman zilnic pe m3
PS. Redactorița care a semnat articolul (și de care am aflat tocmai ieri, super-coincidență, că este un monument de antimaterie cenușie) nu a ținut să ne informeze ce cantitate de poluare produce prostia în lume, cred că am fi rămas mai edificați.
Sursa: pandoras.realitatea.net ... vezi tot articolul
Timpul schimbarii
La un batran calugar, a venit intr-o zi un tanar pentru a se spovedi si a-i cere sfat. Din vorba in vorba, tanarul ii spuse:
- Parinte, sunt destul de rau. As vrea sa ma schimb, dar nu pot. Imi pierd usor rabdarea. Atunci cand ma enervez, vorbesc urat si multe altele. Am incercat sa ma schimb, dar nu am putut. Totusi, eu sper ca dupa ce voi mai creste, voi putea sa ma schimb, nu-i asa ?
- Nu - i-a raspuns batranul. Vino cu mine!
L-a dus pe tanar in spatele chiliei, unde incepea padurea, si i-a spus:
- Vezi acest vlastar, stii ce este ?
- Da, parinte, un puiet de brad.
- Smulge-l!
Tanarul a scos bradutul imediat. Mergand mai departe, calugarul s-a oprit langa un bradut ceva mai inalt, aproape cat un om.
- Acum, scoate-l pe acesta.
S-a muncit baiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pana la urma sa-l scoata. Aratandu-i un brad ceva mai mare, calugarul i-a mai spus:
- Smulge-l acum pe acela.
- Dar e destul de mare, nu pot singur.
- Du-te si mai cheama pe cineva.
Intorcandu-se tanarul cu inca doi flacai, au tras ce-au tras de pom si, cu multa greutate, au reusit, in sfarsit, sa-l scoata.
- Acum scoateti bradul falnic de acolo.
- Parinte, dar acela este un copac mare si batran. Nu am putea niciodata sa-l smulgem din radacini, chiar de-am fi si o suta de oameni.
- Acum vezi, fiule ? Ai inteles ca si relele apucaturi din suflet sunt la fel ? Orice viciu sau orice neputinta pare, la inceput, inofensiva si fara mare importanta, dar , cu timpul, ea prinde radacini, creste si pune stapanire din ce in ce mai mult pe sufletul tau. Cat este inca mica, o poti scoate si singur. Mai tarziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te sa lasi raul sa ti se cuibareasca adanc in suflet, caci atunci nimeni nu va mai putea sa ti-l scoata. Nu amana niciodata sa-ti faci curatenie in suflet si in viata, caci mai tarziu, va fi cu mult mai greu.
... vezi tot articolul
- Parinte, sunt destul de rau. As vrea sa ma schimb, dar nu pot. Imi pierd usor rabdarea. Atunci cand ma enervez, vorbesc urat si multe altele. Am incercat sa ma schimb, dar nu am putut. Totusi, eu sper ca dupa ce voi mai creste, voi putea sa ma schimb, nu-i asa ?
- Nu - i-a raspuns batranul. Vino cu mine!
L-a dus pe tanar in spatele chiliei, unde incepea padurea, si i-a spus:
- Vezi acest vlastar, stii ce este ?
- Da, parinte, un puiet de brad.
- Smulge-l!
Tanarul a scos bradutul imediat. Mergand mai departe, calugarul s-a oprit langa un bradut ceva mai inalt, aproape cat un om.
- Acum, scoate-l pe acesta.
S-a muncit baiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pana la urma sa-l scoata. Aratandu-i un brad ceva mai mare, calugarul i-a mai spus:
- Smulge-l acum pe acela.
- Dar e destul de mare, nu pot singur.
- Du-te si mai cheama pe cineva.
Intorcandu-se tanarul cu inca doi flacai, au tras ce-au tras de pom si, cu multa greutate, au reusit, in sfarsit, sa-l scoata.
- Acum scoateti bradul falnic de acolo.
- Parinte, dar acela este un copac mare si batran. Nu am putea niciodata sa-l smulgem din radacini, chiar de-am fi si o suta de oameni.
- Acum vezi, fiule ? Ai inteles ca si relele apucaturi din suflet sunt la fel ? Orice viciu sau orice neputinta pare, la inceput, inofensiva si fara mare importanta, dar , cu timpul, ea prinde radacini, creste si pune stapanire din ce in ce mai mult pe sufletul tau. Cat este inca mica, o poti scoate si singur. Mai tarziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te sa lasi raul sa ti se cuibareasca adanc in suflet, caci atunci nimeni nu va mai putea sa ti-l scoata. Nu amana niciodata sa-ti faci curatenie in suflet si in viata, caci mai tarziu, va fi cu mult mai greu.
... vezi tot articolul
joi, 8 aprilie 2010
Un grup de cercetători... - Andrei Pleşu
O stafie bântuie universul! Ea se numeşte „un grup de cercetători". Nu e zi să nu afli că undeva, în lume, o mână de oameni tocmai descoperă lucruri aiuritoare, de natură să-ţi schimbe viaţa. În Marea Britanie, în marile universităţi americane, în Canada, în Japonia, în Australia, mă rog, mai peste tot se fac teste pe oameni şi animale, se activează tehnologii noi, se emit (şi se confirmă) ipoteze cutremurătoare.
Dacă urmăreşti, candid, toate micile revoluţii ştiinţifice de pe mapamond şi eşti mai slab de înger, n-ai cum să nu intri la idei şi să nu ajungi la fandacsie. Căci noutăţile nu se străduiesc să cadă de acord între ele şi nici să confirme tezele tradiţionale ale înţelepciunii omeneşti. Din contră! Sunt imprevizibile, stupefiante, drăgălaş scandaloase, anume făcute să te lase cu gura căscată. Gama domeniilor de interes care fac subiectul feluritelor „grupuri de cercetători" este infinită.
Unele plonjează în istorie şi stabilesc cum arăta, de fapt, Iisus Hristos. Sau cum a murit Hitler (altfel decât credem). Altele avansează vertiginos în biologie: un grup de cercetători italieni este gata să descopere secretul longevităţii pe baza studierii unui grup de şoareci foarte bătrâni. Câţiva americani au descoperit un „ferment al fricii", care poate fi decuplat. Câţiva experţi din echipa NASA au reuşit să provoace levitaţia câtorva broaşte. Cercetătorii britanici au reuşit, pe de altă parte, să demonstreze că peştii Piranha nu sunt atât de agresivi pe cât o lasă să se înţeleagă unele filme rău-voitoare şi zvonul public. Alte grupuri ne informează că urşii polari au un fel de ochelari de soare naturali, care îi protejează de albul zăpezii.
Spectaculoase sunt descoperirile savanţilor cu privire la sănătate: la Tel-Aviv s-a putut constata, prin mijloace ştiinţifice, că persoanele căsătorite stau mai bine cu sănătatea decât burlacii de ambe sexe. Asta, fireşte, cu condiţia unor căsătorii reuşite, căci în caz contrar, lucrurile se petrec exact pe dos. Un grup de cercetători britanici a observat, în plus, că bărbaţii căsătoriţi îşi găsesc mai uşor de lucru decât ceilalţi. S-a mai dovedit, în altă ordine de idei, că minciuna provoacă sterilitate (la femei) şi că tot femeile sunt mai predispuse la demenţă senilă decât bărbaţii, mai ales după nouăzeci de ani! Dar asta n-ar fi nimic! Un grup de cercetători de la Universitatea din Illinois ne învaţă că ceaiul negru e ideal pentru sănătatea bucală. În schimb dietele sănătoase reduc fertilitatea.
Un grup de cercetători spanioli ne asigură că alcoolul reduce cu 55% riscul bolilor cardiace, cu specificarea că trebuie să bei mult şi divers (riscând, e drept, unele deteriorări la nivelul creierului şi ficatului). De la alţi cercetători aflăm că fumătorii care beau şi cafea (sau ceai) sunt loviţi mai rar de apoplexie decât cei care se mulţumesc doar cu fumatul. Oamenii de ştiinţă de la Universitatea New South Wales au probe că memoria lucrează mai bine când eşti prost dispus şi când afară e vreme urâtă.
În faţa atâtor grupuri dezlănţuite, mă declar o mulţime cu un singur element. Sunt nevrotic. Ani de zile mi s-a spus că vinul roşu face rău la tensiune. Acum mi se recomandă mai ales vinul roşu. Aflu când că sexul te omoară, când că te face om. Mai aflu că un act sexual „normal" durează 7 până la 13 minute, că bărbaţii preferă femeile cu picioare scurte şi femeile bărbaţi efeminaţi. Că totul e mereu altfel. Mă smintesc când văd cu ce se ocupă savanţii lumii. Vreau o pauză. Vreau un grup de cercetători care să mă lase în pace.
Sursa: Adevarul online ... vezi tot articolul
Dacă urmăreşti, candid, toate micile revoluţii ştiinţifice de pe mapamond şi eşti mai slab de înger, n-ai cum să nu intri la idei şi să nu ajungi la fandacsie. Căci noutăţile nu se străduiesc să cadă de acord între ele şi nici să confirme tezele tradiţionale ale înţelepciunii omeneşti. Din contră! Sunt imprevizibile, stupefiante, drăgălaş scandaloase, anume făcute să te lase cu gura căscată. Gama domeniilor de interes care fac subiectul feluritelor „grupuri de cercetători" este infinită.
Unele plonjează în istorie şi stabilesc cum arăta, de fapt, Iisus Hristos. Sau cum a murit Hitler (altfel decât credem). Altele avansează vertiginos în biologie: un grup de cercetători italieni este gata să descopere secretul longevităţii pe baza studierii unui grup de şoareci foarte bătrâni. Câţiva americani au descoperit un „ferment al fricii", care poate fi decuplat. Câţiva experţi din echipa NASA au reuşit să provoace levitaţia câtorva broaşte. Cercetătorii britanici au reuşit, pe de altă parte, să demonstreze că peştii Piranha nu sunt atât de agresivi pe cât o lasă să se înţeleagă unele filme rău-voitoare şi zvonul public. Alte grupuri ne informează că urşii polari au un fel de ochelari de soare naturali, care îi protejează de albul zăpezii.
Spectaculoase sunt descoperirile savanţilor cu privire la sănătate: la Tel-Aviv s-a putut constata, prin mijloace ştiinţifice, că persoanele căsătorite stau mai bine cu sănătatea decât burlacii de ambe sexe. Asta, fireşte, cu condiţia unor căsătorii reuşite, căci în caz contrar, lucrurile se petrec exact pe dos. Un grup de cercetători britanici a observat, în plus, că bărbaţii căsătoriţi îşi găsesc mai uşor de lucru decât ceilalţi. S-a mai dovedit, în altă ordine de idei, că minciuna provoacă sterilitate (la femei) şi că tot femeile sunt mai predispuse la demenţă senilă decât bărbaţii, mai ales după nouăzeci de ani! Dar asta n-ar fi nimic! Un grup de cercetători de la Universitatea din Illinois ne învaţă că ceaiul negru e ideal pentru sănătatea bucală. În schimb dietele sănătoase reduc fertilitatea.
Un grup de cercetători spanioli ne asigură că alcoolul reduce cu 55% riscul bolilor cardiace, cu specificarea că trebuie să bei mult şi divers (riscând, e drept, unele deteriorări la nivelul creierului şi ficatului). De la alţi cercetători aflăm că fumătorii care beau şi cafea (sau ceai) sunt loviţi mai rar de apoplexie decât cei care se mulţumesc doar cu fumatul. Oamenii de ştiinţă de la Universitatea New South Wales au probe că memoria lucrează mai bine când eşti prost dispus şi când afară e vreme urâtă.
În faţa atâtor grupuri dezlănţuite, mă declar o mulţime cu un singur element. Sunt nevrotic. Ani de zile mi s-a spus că vinul roşu face rău la tensiune. Acum mi se recomandă mai ales vinul roşu. Aflu când că sexul te omoară, când că te face om. Mai aflu că un act sexual „normal" durează 7 până la 13 minute, că bărbaţii preferă femeile cu picioare scurte şi femeile bărbaţi efeminaţi. Că totul e mereu altfel. Mă smintesc când văd cu ce se ocupă savanţii lumii. Vreau o pauză. Vreau un grup de cercetători care să mă lase în pace.
Sursa: Adevarul online ... vezi tot articolul
miercuri, 7 aprilie 2010
Ce insemana sa nu ai nimic, dar de fapt sa ai totul
Un matematician rus sarac lipit pamantului a spus ca nu are nevoie de premiul de un milion de dolari. Geniul a rezolvat una dintre cele mai grele probleme de matematica, Conjectura lui Poincare.
Grigori Perelman prefera sa traiasca izolat, in apartamentul sau mizer din St. Petersburg. Atunci cand a fost anuntat ca a castigat un premiu de 1 milion de dolari pentru rezolvarea problemei care i-a tinut in ceata pe matematicieni timp de un secol, acesta s-a multumit sa spuna, prin usa inchisa: “Nu am nevoie de nimic! Am tot ce-mi trebuie!” Premiul de 1 milion de dolari i-a fost oferit matematicianului rus in varsta de 44 de ani saptamana trecuta, de Institutul de matematica Clay din Cambridge, Massachusetts. Perelman a rezolvat Conjectura lui Poincare acum patru ani si a postat raspunsul pe internet. Imediat dupa a primit Medalia Fields din partea Uniunii Internationale de Matematica din Madrid, insa nu s-a prezentat sa-si ridice premiul. “Nu sunt interesat de bani sau faima. Nu vreau sa fiu expus ca un animal la gradina zoologica. (…) Nu sunt un erou al matematicii. Nici nu sunt un om de success, de aceea nu vreau sa fiu in centrul atentiei”, a declarat atunci Grigori Perelman.
Citeste toata povestea: aici. ... vezi tot articolul
marți, 6 aprilie 2010
Eroul de 11 ani din Glodenii Gandului: "Daca nu o salvam, fetita ardea scrum. Am vazut eu intr-un film"
Glodenii Gandului, satul unde gasesti curent electric doar la strada principala. E satul unde oamenii muncesc cu ziua pentru a putea pune ceva pe masa, seara, propriilor copii. Aflat la 50 de kilometri departare de Iasi, Glodenii Gandului e satul in care aproximativ trei sferturi din cele 1200 de familii au rude plecate in strainatate. Aici, in ultima casa din sat traieste Daniel Anton, un baiat de 11 ani care si-a riscat viata pentru o salva din incendiu o fetita de noua luni. A avut mai mult curaj decit intregul sat la un loc.
"Mi se mai spune Danila"
Citeste tot articolul: Hotnews ... vezi tot articolul
"Mi se mai spune Danila"
Citeste tot articolul: Hotnews ... vezi tot articolul
joi, 1 aprilie 2010
SENATUL EVZ: Cum aţi petrecut de încălzirea globală?
Răzvan Exarhu: „Mă bucur că tuturor li se pare firesc să se plângă de încălzirea globală când ninge.”
Pentru că e limpede că nu există suficiente resurse medicale care să rezolve the big buba la cap. Simt că lupta pentru pace o să ne omoare, nu războiul. Şi în fond, decât să dea în cap la oameni pe stradă, mai bine să susţină salvatorii planetei că ninsorile şi viscolul ar trebui să ne pună pe gânduri când se petrec iarna. Nici căldurile astea de vară nu ar trebui să ne lase cu mâinile încrucişate.
Nu mi-e clar deocamdată ce atitudine ar trebui să avem faţă de primăvară şi toamnă, dar simt că pregăteşte Bono un cântecel. În această atmosferă de completă dereglare, am aflat o veste bună, care mi-a confirmat că George Orwell e cu noi şi că nu ne va părăsi niciodată. La capătul unor lungi procese, Berlin a devenit primul oraş din Germania în care copiii au dreptul să facă gălăgie când se joacă, în locurile special amenajate pentru astfel de activităţi enervante.
M-a trecut un fior citind formularea oficială: hărmălaia din grădiniţe, şcoli şi parcuri e fundamentally and sociably tolerable. Poftiiim!? Iar domnul Axel Strohbusch, de la Department of Noise Protection, admite că, totuşi, copiii au dreptul să facă deranj sonor în timp ce cresc. Adevărul cel mai incomod este acela că ne confruntăm în primul rând cu imbecilizarea globală în numele civilizaţiei. Şi abia mai la urmă cu dereglări climatice la Vancouver şi Dăbuleni.
Topirea gheţarilor este nimic faţă de dispariţia subită şi voluntară a atâtor miliarde de catraliarde de neuroni. Sună aberant o lume în care chinezii îşi închid fabricile de poluare, iar aurul este lăsat să zacă liniştit în pământ, pentru a nu mai distruge natura, nu? În schimb pare infinit mai firesc să citim că în România s-ar putea amenaja nişte depozite de deşeuri nucleare şi să aflăm de la un ministru că nu trebuie să ne facem griji, pentru că sunt nişte construcţii foarte sigure.
Excelent, asta înseamnă oportunitate. Dacă tot avem atâtea zone fru mos defrişate, nu ar merge de la sine nişte magazii radioactive acolo? Şi am aflat de la un alt demnitar că un pic de mercur (pe care îl conţine nu mai ştiu ce vaccin) face bine la organism. Păi, cine a fost în Vietnam ştie că un păhărel de napalm luat dimineaţa, pe scheletul gol, face minuni. Iar un glonţ-n ceafă vindecă orice durere de cap, fără să ne mai otrăvim cu medicamente de la conspiraţioniştii farmaceutici.
Uneori mă gândesc că ziua în care o să le vină ideea să încerce şi cu cianură, văzând că nu se descurcă altfel cu noi, poate nu e chiar aşa de rea cum pare. Deja facem prea mult deranj, copiii încă mai ţipă când se joacă, există mult prea mulţi oameni care nu au aderat la corectitudinea politică şi încă şi mai mulţi care cred că progresul speciei se măsoară în funcţie de etajul la care locuieşti, fără să poţi deschide fereastra. Şi pe lângă această atmosferă construită de minţi înguste şi obsedate să dea cu spirt pe tot ce e viu, mai e şi un alt fenomen cataclismic. L-aş numi înrăutăţirea globală.
El se manifestă foarte vizibil la periferiile oraşelor, acolo unde urâţenia absolută este admirabil desfăşurată cu a big help from the peo ple. Asta se petrece oriunde, dar aici unde suntem noi e aproape joc de strategie, molimă. Încă îmi place să cred că detaliile pot salva tabloul general. După fiecare plimbare în afara oraşului, revin cu o mare îndoială şi cu hectare de oribil în memoria vizuală. După ce că se trăieşte prost, multă lume se gândeşte să mai fie şi urât.
Sunt frumoase momentele în care realizezi că totul e de schimbat. Păcat că e nevoie de dinamită, multă dinamită. Mă uit cu multă compasiune la cei care turuie la televizor despre gropi, gheaţă, încălzire globală, fonduri europene, tradiţii, pensii, plante etnobotanice şi faună animală. Ce bine că suntem aşa de ocupaţi, pentru că dacă am realiza ce lume monstruoasă şi hidoasă am construit, am cădea seceraţi pe loc.
În fond nu a mai rămas mult de distrus, mai sunt nişte case de dărâmat, nişte copaci de tăiat, ape de poluat, nici nu ştii cum te iei cu treaba şi trece timpul. De-asta ne face bine încălzirea globală - cum are nevoie câinele de o jucărie de cauciuc cu care să umple de bale toată casa. Drăguţul de el, uite ce frumos se joacă.
Culmea, speranţa vine tot de la clasici. Iată cât de pesimist era Cicero în anul 43 înainte de Hristos, chiar şi fără să-l cunoască pe Al Gore: Vremurile sunt rele. Copiii nu-şi mai ascultă părinţii şi toată lumea scrie cărţi.
Preluat din Evenimentul zilei. ... vezi tot articolul
Pentru că e limpede că nu există suficiente resurse medicale care să rezolve the big buba la cap. Simt că lupta pentru pace o să ne omoare, nu războiul. Şi în fond, decât să dea în cap la oameni pe stradă, mai bine să susţină salvatorii planetei că ninsorile şi viscolul ar trebui să ne pună pe gânduri când se petrec iarna. Nici căldurile astea de vară nu ar trebui să ne lase cu mâinile încrucişate.
Nu mi-e clar deocamdată ce atitudine ar trebui să avem faţă de primăvară şi toamnă, dar simt că pregăteşte Bono un cântecel. În această atmosferă de completă dereglare, am aflat o veste bună, care mi-a confirmat că George Orwell e cu noi şi că nu ne va părăsi niciodată. La capătul unor lungi procese, Berlin a devenit primul oraş din Germania în care copiii au dreptul să facă gălăgie când se joacă, în locurile special amenajate pentru astfel de activităţi enervante.
M-a trecut un fior citind formularea oficială: hărmălaia din grădiniţe, şcoli şi parcuri e fundamentally and sociably tolerable. Poftiiim!? Iar domnul Axel Strohbusch, de la Department of Noise Protection, admite că, totuşi, copiii au dreptul să facă deranj sonor în timp ce cresc. Adevărul cel mai incomod este acela că ne confruntăm în primul rând cu imbecilizarea globală în numele civilizaţiei. Şi abia mai la urmă cu dereglări climatice la Vancouver şi Dăbuleni.
Topirea gheţarilor este nimic faţă de dispariţia subită şi voluntară a atâtor miliarde de catraliarde de neuroni. Sună aberant o lume în care chinezii îşi închid fabricile de poluare, iar aurul este lăsat să zacă liniştit în pământ, pentru a nu mai distruge natura, nu? În schimb pare infinit mai firesc să citim că în România s-ar putea amenaja nişte depozite de deşeuri nucleare şi să aflăm de la un ministru că nu trebuie să ne facem griji, pentru că sunt nişte construcţii foarte sigure.
Excelent, asta înseamnă oportunitate. Dacă tot avem atâtea zone fru mos defrişate, nu ar merge de la sine nişte magazii radioactive acolo? Şi am aflat de la un alt demnitar că un pic de mercur (pe care îl conţine nu mai ştiu ce vaccin) face bine la organism. Păi, cine a fost în Vietnam ştie că un păhărel de napalm luat dimineaţa, pe scheletul gol, face minuni. Iar un glonţ-n ceafă vindecă orice durere de cap, fără să ne mai otrăvim cu medicamente de la conspiraţioniştii farmaceutici.
Uneori mă gândesc că ziua în care o să le vină ideea să încerce şi cu cianură, văzând că nu se descurcă altfel cu noi, poate nu e chiar aşa de rea cum pare. Deja facem prea mult deranj, copiii încă mai ţipă când se joacă, există mult prea mulţi oameni care nu au aderat la corectitudinea politică şi încă şi mai mulţi care cred că progresul speciei se măsoară în funcţie de etajul la care locuieşti, fără să poţi deschide fereastra. Şi pe lângă această atmosferă construită de minţi înguste şi obsedate să dea cu spirt pe tot ce e viu, mai e şi un alt fenomen cataclismic. L-aş numi înrăutăţirea globală.
El se manifestă foarte vizibil la periferiile oraşelor, acolo unde urâţenia absolută este admirabil desfăşurată cu a big help from the peo ple. Asta se petrece oriunde, dar aici unde suntem noi e aproape joc de strategie, molimă. Încă îmi place să cred că detaliile pot salva tabloul general. După fiecare plimbare în afara oraşului, revin cu o mare îndoială şi cu hectare de oribil în memoria vizuală. După ce că se trăieşte prost, multă lume se gândeşte să mai fie şi urât.
Sunt frumoase momentele în care realizezi că totul e de schimbat. Păcat că e nevoie de dinamită, multă dinamită. Mă uit cu multă compasiune la cei care turuie la televizor despre gropi, gheaţă, încălzire globală, fonduri europene, tradiţii, pensii, plante etnobotanice şi faună animală. Ce bine că suntem aşa de ocupaţi, pentru că dacă am realiza ce lume monstruoasă şi hidoasă am construit, am cădea seceraţi pe loc.
În fond nu a mai rămas mult de distrus, mai sunt nişte case de dărâmat, nişte copaci de tăiat, ape de poluat, nici nu ştii cum te iei cu treaba şi trece timpul. De-asta ne face bine încălzirea globală - cum are nevoie câinele de o jucărie de cauciuc cu care să umple de bale toată casa. Drăguţul de el, uite ce frumos se joacă.
Culmea, speranţa vine tot de la clasici. Iată cât de pesimist era Cicero în anul 43 înainte de Hristos, chiar şi fără să-l cunoască pe Al Gore: Vremurile sunt rele. Copiii nu-şi mai ascultă părinţii şi toată lumea scrie cărţi.
Preluat din Evenimentul zilei. ... vezi tot articolul
joi, 18 martie 2010
Kit de sfaturi practice despre cum să ieşi viu dintr-un spital
A dat boala în tine şi te-a mîncat undeva să te duci la spital în loc să iei un pumn de antibiotice ori să-ţi storci singur coşul de pe fund? Ei bine, moşule, s-ar putea s-o mierleşti. Ca să scapi viu dintr-un spital românesc, care, culmea, se poate chema, cinic, Filantropia, şi nu, onest, IML, îţi trebuie nu doar noroc de jucător rusnac de ruletă, ci şi un pic de şcoală a vieţii. Aşa că ia aici şi citeşte, cît încă mai vezi cu ochiul liber, cîteva sfaturi practice culese de pe patul de suferinţă!
http://www.catavencu.ro ... vezi tot articolul
http://www.catavencu.ro ... vezi tot articolul
joi, 11 martie 2010
Câte E-uri se ascund într-o felie de pâine?
După procesul tehnologic de măcinare a grâului, pâinea rezultată este una "aproape lipsită de substanţe nutritive", susţin nutriţioniştii
Pâinea este un aliment obţinut din făină, apă, drojdie şi sare şi este denumită după tipul de făină folosit şi gradul de extracţie al acesteia: pâine neagră, semialbă, intermediară, albă sau graham, spune prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare. "Calitatea şi tradiţionalitatea pâinii depind şi de tehnologia de fabricaţie, multifazială cu maia sau modernă monofazială cu amelioratori de panificaţie", precizează medicul nutriţionist. Ca urmare a deprecierii calităţilor de panificaţie ale grâului, "în ultima vreme se utilizează, pentru fabricarea pâinii, din ce în ce mai mult amelioratori de panificaţie, fapt ce ne afectează sănătatea", avertizează nutriţionistul.
Pâinea integrală conţine tărâţe, celuloză, vitamine, săruri minerale şi are un aport caloric redus, fapt ce ajută la păstrarea siluetei. Medicii nutriţionişti spun că pâinea albă conţine de trei ori mai puţine vitamine şi oligoelemente, iar magneziu, calciu şi fosfor - de cinci ori mai puţin - decât pâinea integrală.
Procesul tehnologic de măcinare a grâului scade calitatea nutritivă a pâinii. Astfel, în făina albă mai rămân mici cantităţi de vitamina B1, acid pantoenic, acid folic, fier, cupru, zinc şi magneziu.
Legea permite folosirea unei serii întregi de aditivi alimentari, chiar dacă ei nu sunt benefici pentru sănătate. Astfel, oxidanţii sunt folosiţi în prelucrarea pâinii pentru modificarea elasticităţii glutenului, susţine prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, dând ca exemplu bromatul de potasiu - E 924 - care duce la apariţia senzaţiei de greaţă, vărsături, diaree sau apariţia diverselor dureri, odată ce este ingerat.
"Cisteina, glutationul şi sulfatul de sodiu sunt reducători folosiţi pentru scăderea elasticităţii glutenului", completează medicul nutriţionist. Sulfatul de sodiu - E 514 - afectează vezica biliară, lactatul de calciu - E 327 - prezintă printre efecte adverse stări de hipercalcemie şi insuficienţă renală, acidul fumaric - E 297, acidul acetic - E 260 şi cancerigenul acid citric E 330. În total, într-o pâine regăsim până la 34 de E -uri. Medicii nutriţionişti spun că, deşi pâinea este un aliment de bază, aceasta trebuie mâncată cu moderaţie.
Grahamul conţine multe vitamine care lipsesc din pâinea albă
Pâinea graham îngraşă la fel de mult ca pâinea albă, spune medicul nutriţionist Mihaela Bilic, precizând că grahamul conţine mai multe fibre. "La acelaşi volum, o chiflă de graham are 50 de grame, în timp ce una albă are 30 de grame. În plus, o felie de pâine albă de 30 de grame conţine 70 de kilocalorii, iar o felie de graham de 30 de grame conţine tot 70 de kilocalorii", exemplifică dr. Bilic. În plus, specialistul completează că nici trucul cu "pâinea prăjită" nu ne menţine silueta, deoarece prin prăjire se arde doar apa, iar caloriile rămân aceleaşi.
Sursa: Gandul
... vezi tot articolul
Pâinea este un aliment obţinut din făină, apă, drojdie şi sare şi este denumită după tipul de făină folosit şi gradul de extracţie al acesteia: pâine neagră, semialbă, intermediară, albă sau graham, spune prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare. "Calitatea şi tradiţionalitatea pâinii depind şi de tehnologia de fabricaţie, multifazială cu maia sau modernă monofazială cu amelioratori de panificaţie", precizează medicul nutriţionist. Ca urmare a deprecierii calităţilor de panificaţie ale grâului, "în ultima vreme se utilizează, pentru fabricarea pâinii, din ce în ce mai mult amelioratori de panificaţie, fapt ce ne afectează sănătatea", avertizează nutriţionistul.
Pâinea integrală conţine tărâţe, celuloză, vitamine, săruri minerale şi are un aport caloric redus, fapt ce ajută la păstrarea siluetei. Medicii nutriţionişti spun că pâinea albă conţine de trei ori mai puţine vitamine şi oligoelemente, iar magneziu, calciu şi fosfor - de cinci ori mai puţin - decât pâinea integrală.
Procesul tehnologic de măcinare a grâului scade calitatea nutritivă a pâinii. Astfel, în făina albă mai rămân mici cantităţi de vitamina B1, acid pantoenic, acid folic, fier, cupru, zinc şi magneziu.
Legea permite folosirea unei serii întregi de aditivi alimentari, chiar dacă ei nu sunt benefici pentru sănătate. Astfel, oxidanţii sunt folosiţi în prelucrarea pâinii pentru modificarea elasticităţii glutenului, susţine prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, dând ca exemplu bromatul de potasiu - E 924 - care duce la apariţia senzaţiei de greaţă, vărsături, diaree sau apariţia diverselor dureri, odată ce este ingerat.
"Cisteina, glutationul şi sulfatul de sodiu sunt reducători folosiţi pentru scăderea elasticităţii glutenului", completează medicul nutriţionist. Sulfatul de sodiu - E 514 - afectează vezica biliară, lactatul de calciu - E 327 - prezintă printre efecte adverse stări de hipercalcemie şi insuficienţă renală, acidul fumaric - E 297, acidul acetic - E 260 şi cancerigenul acid citric E 330. În total, într-o pâine regăsim până la 34 de E -uri. Medicii nutriţionişti spun că, deşi pâinea este un aliment de bază, aceasta trebuie mâncată cu moderaţie.
Grahamul conţine multe vitamine care lipsesc din pâinea albă
Pâinea graham îngraşă la fel de mult ca pâinea albă, spune medicul nutriţionist Mihaela Bilic, precizând că grahamul conţine mai multe fibre. "La acelaşi volum, o chiflă de graham are 50 de grame, în timp ce una albă are 30 de grame. În plus, o felie de pâine albă de 30 de grame conţine 70 de kilocalorii, iar o felie de graham de 30 de grame conţine tot 70 de kilocalorii", exemplifică dr. Bilic. În plus, specialistul completează că nici trucul cu "pâinea prăjită" nu ne menţine silueta, deoarece prin prăjire se arde doar apa, iar caloriile rămân aceleaşi.
Sursa: Gandul
... vezi tot articolul
vineri, 19 februarie 2010
Acum stiu - Nicolae Steinhardt
Cand un om reuseste sa faca ceva ce i-a solicitat mult efort, in el incepe sa lucreze trufia. Cel ce slabeste, se uita cu dispret la grasi, iar cel ce s-a lasat de fumat rasuceste nasul dispretuitor cand altul se balaceste, inca, in viciul sau.
Daca unul isi reprima cu sarg sexualitatea, se uita cu dispret si cu trufie catre pacatosul, care se cazneste sa scape de pacat, dar instinctul i-o ia inainte! Ceea ce reusim, ne poate spurca mai ceva decat pacatul insusi. Ceea ce obtinem se poate sa ne dea peste cap reperele emotionale in asa maniera incat ne umple sufletul de venin.
Banii care vin spre noi ne pot face aroganti si zgarciti, asa cum succesul ne poate rasturna in abisul infricosator al patimilor sufletesti. Drumul catre iubire se ingusteaza cand ne uitam spre ceilalti de la inaltimea vulturilor aflati in zbor. Blandetea inimii se usuca pe vrejii de dispret, de ura si de trufie, daca sufletul nu este pregatit sa primeasca reusita sa cu modestia si gratia unei flori... Tot ce reusim pentru noi si ne aduce energie este menit a se intoarce catre aceia ce se zbat, inca, in suferinta si-n pacat. Ochii nostri nu sunt conceputi pentru dispret, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se cazneste sa iasa din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne infoia in pene, ca in mantiile statuilor, ci pentru a le transforma in dragoste, in dezvoltare si in daruire pentru cei din jur. Daca reprimi foamea in timp ce postesti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o sa viseze mancaruri gustoase si alese, mintea o sa simta mirosurile cele mai apetisante chiar si in somn, pentru ca, in ziua urmatoare, innebunita de frustrare, sa compenseze lipsa ei printr-un dispret sfidator fata de cel ce nu posteste. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului si a izbanzii trufase asupra poftelor... Dar, dincolo de orice, trufia ramane trufie, iar sentimentul frustrarii o confirma. Daca ai reusit in viata, nu te agata de nereusitele altuia, pentru a nu trezi in tine viermele cel aprig al orgoliului si patima infumurarii. Reusita este energia iubirii si a capacitatii tale de acceptare a vietii, dar ea nu ramane nemiscata, nu este ca un munte sau ca un ocean. Ingamfarea si trufia reusitei te coboara, incetul cu incetul de pe soclul tau, caci ele deseneaza pe cerul vietii tale evenimente specifice lor.
Slabeste, bucura-te si taci!
Lasa-te de fumat, bucura-te si taci!
Curata ograda ta, bucura-te de curatenie si lasa gunoiul vecinului acolo unde vecinul insusi l-a pus. Caci intre vecin si gunoiul din curte exista o relatie ascunsa, niste emotii pe care nu le cunosti, sentimente pe care nu le vei banui vreodata si cauze ce vor ramane, poate, pentru totdeauna ascunse mintii si inimii tale. Intre omul gras si grasimea sa exista o relatie ascunsa. O intelegere. Un secret. Un sentiment neinteles. O emotie neconsumata. O dragoste respinsa. Grasimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Azi, in viata noastra nu exista profesori mai severi decat viciile si incapacitatile noastre.
Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de mozart... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul.
Acum stiu, am aflat si eu...
Nicolae Steinhardt ... vezi tot articolul
Daca unul isi reprima cu sarg sexualitatea, se uita cu dispret si cu trufie catre pacatosul, care se cazneste sa scape de pacat, dar instinctul i-o ia inainte! Ceea ce reusim, ne poate spurca mai ceva decat pacatul insusi. Ceea ce obtinem se poate sa ne dea peste cap reperele emotionale in asa maniera incat ne umple sufletul de venin.
Banii care vin spre noi ne pot face aroganti si zgarciti, asa cum succesul ne poate rasturna in abisul infricosator al patimilor sufletesti. Drumul catre iubire se ingusteaza cand ne uitam spre ceilalti de la inaltimea vulturilor aflati in zbor. Blandetea inimii se usuca pe vrejii de dispret, de ura si de trufie, daca sufletul nu este pregatit sa primeasca reusita sa cu modestia si gratia unei flori... Tot ce reusim pentru noi si ne aduce energie este menit a se intoarce catre aceia ce se zbat, inca, in suferinta si-n pacat. Ochii nostri nu sunt conceputi pentru dispret, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se cazneste sa iasa din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne infoia in pene, ca in mantiile statuilor, ci pentru a le transforma in dragoste, in dezvoltare si in daruire pentru cei din jur. Daca reprimi foamea in timp ce postesti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o sa viseze mancaruri gustoase si alese, mintea o sa simta mirosurile cele mai apetisante chiar si in somn, pentru ca, in ziua urmatoare, innebunita de frustrare, sa compenseze lipsa ei printr-un dispret sfidator fata de cel ce nu posteste. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului si a izbanzii trufase asupra poftelor... Dar, dincolo de orice, trufia ramane trufie, iar sentimentul frustrarii o confirma. Daca ai reusit in viata, nu te agata de nereusitele altuia, pentru a nu trezi in tine viermele cel aprig al orgoliului si patima infumurarii. Reusita este energia iubirii si a capacitatii tale de acceptare a vietii, dar ea nu ramane nemiscata, nu este ca un munte sau ca un ocean. Ingamfarea si trufia reusitei te coboara, incetul cu incetul de pe soclul tau, caci ele deseneaza pe cerul vietii tale evenimente specifice lor.
Slabeste, bucura-te si taci!
Lasa-te de fumat, bucura-te si taci!
Curata ograda ta, bucura-te de curatenie si lasa gunoiul vecinului acolo unde vecinul insusi l-a pus. Caci intre vecin si gunoiul din curte exista o relatie ascunsa, niste emotii pe care nu le cunosti, sentimente pe care nu le vei banui vreodata si cauze ce vor ramane, poate, pentru totdeauna ascunse mintii si inimii tale. Intre omul gras si grasimea sa exista o relatie ascunsa. O intelegere. Un secret. Un sentiment neinteles. O emotie neconsumata. O dragoste respinsa. Grasimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Azi, in viata noastra nu exista profesori mai severi decat viciile si incapacitatile noastre.
Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de mozart... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul.
Acum stiu, am aflat si eu...
Nicolae Steinhardt ... vezi tot articolul
vineri, 12 februarie 2010
Nos Enfants Nous Accuseront
Am vazut un trailer, care prezinta un documentar frantuzesc foarte interesant legat de involutia sanatatii omului pe masaura cresterii agriculturii chimice, in principal, si a mediului poluat, dar se poate extinde cu succes pe tot ceea ce tine de inocuirea naturalului cu chimic.
Putem citi, in prezentare, ca in Europa 100.000 de copii mor anual din cauza unor boli legate de mediul inconjurator.
In Europa 70% din cancere sunt legate de mediu, 30% de poluare si 40% de alimentatie.
Tot in Europa numarul de cazuri de cancer la copii a crescut cu 1,1% pe an in ultimii 30 de ani.
In Franta, numarul de cazuri de imbolnaviri de cancer la barbati a crescut cu 93% in ultimii 25 de ani.
Filmul propune o schimbare de atitudine a oamenilor pentru inlautrarea a acestei tendinte de chimicizare a alimentatiei, de inlocuire a taranului cu molecula chimica. Lucrul asta mi se pare putin naiv de incercat la o scara mare, dat fiind ca deciziile si trendurile acestea nu mai sunt de mult date interesul pentru binele omului, ci sunt orientate pe profit, totul invelit intr-un marketing care ascunde bine realitatea,iar lucrurile acestea nu mai sunt de mult in "mainile" oamenilor de rand. Ceea ce putem face insa noi, este sa avem in vedere cele spuse in acest film si sa adoptam solutii la scara mica, in vietile noastre si ale celor din jur sa facem tot posibilul sa mancam cat mai sanatos si sa avem un mod de viata cat mai lipsit de excese.
Mi s-a parut de efect ceea ce s-a intamplat in sala de conferinte. Vorbitorul a spus ca este pentru prima data in istorie cand noua generatie este mai putin sanatoasa ca cea dinainte. El a rugat pe cei din sala sa ridice mana care au avut in familii cazuri de cancer, apoi de sterilitate, apoi de inca ceva, iar la sfarsit i-a pus pe toti sa ridice mana deodata. Nici un studiu sau statistica nu este mai motivant ca vederea fata in fata a realitatii. ... vezi tot articolul
Putem citi, in prezentare, ca in Europa 100.000 de copii mor anual din cauza unor boli legate de mediul inconjurator.
In Europa 70% din cancere sunt legate de mediu, 30% de poluare si 40% de alimentatie.
Tot in Europa numarul de cazuri de cancer la copii a crescut cu 1,1% pe an in ultimii 30 de ani.
In Franta, numarul de cazuri de imbolnaviri de cancer la barbati a crescut cu 93% in ultimii 25 de ani.
Filmul propune o schimbare de atitudine a oamenilor pentru inlautrarea a acestei tendinte de chimicizare a alimentatiei, de inlocuire a taranului cu molecula chimica. Lucrul asta mi se pare putin naiv de incercat la o scara mare, dat fiind ca deciziile si trendurile acestea nu mai sunt de mult date interesul pentru binele omului, ci sunt orientate pe profit, totul invelit intr-un marketing care ascunde bine realitatea,iar lucrurile acestea nu mai sunt de mult in "mainile" oamenilor de rand. Ceea ce putem face insa noi, este sa avem in vedere cele spuse in acest film si sa adoptam solutii la scara mica, in vietile noastre si ale celor din jur sa facem tot posibilul sa mancam cat mai sanatos si sa avem un mod de viata cat mai lipsit de excese.
Mi s-a parut de efect ceea ce s-a intamplat in sala de conferinte. Vorbitorul a spus ca este pentru prima data in istorie cand noua generatie este mai putin sanatoasa ca cea dinainte. El a rugat pe cei din sala sa ridice mana care au avut in familii cazuri de cancer, apoi de sterilitate, apoi de inca ceva, iar la sfarsit i-a pus pe toti sa ridice mana deodata. Nici un studiu sau statistica nu este mai motivant ca vederea fata in fata a realitatii. ... vezi tot articolul
joi, 4 februarie 2010
The Screwtape Letters - Scrisoarea II
Dragul meu Wormwood,
Observ cu dezgust ca pacientul tau a devenit crestin. Sa nu iti treaca nici o secunda prin cap ca vei scapa de pedepsele pregatite; intr-adevar, in momentele tale cele mai bune, am incredere ca n-o s-o faci. Intre timp trebuie sa scoatem maximul din aceasta situatie. Nu trebuie sa disperi; sute dintre acesti adulti convertiti au fost recuperati dupa o scurta sedere in tabara Dusmanului si sunt acum cu noi. Toate obiceiurile pacientului, mentale si trupesti, inclina inca in favoarea noastra.
Unul dintre ce mai mari aliati ai nostri in prezent este Biserica insasi. Nu ma intelege gresit. Nu ma refer la Biserica asa cum o vedem intinsa in timp si spatiu si adancita in eternitate, ingrozitoare ca o armata cu steaguri. Asta, recunosc, este un spectacol care ii nelinsteste si pe cei mai curajosi dintre ispititorii(tempters) nostri. Dar, din fericire, oamenii nu vad asta. Tot ce vede pacientul tau este o imitatie de constructie gotica, jumate-terminata pe noua proprietate a bisericii. Cand intra, el vede pe vanzatorul de la colt avand intinsa pe fata o expresie dulceaga, chinuinde-se binevoitor sa ii ofere o carticica lucioasa, care contine o slujba pe care nici unul dintre ei nu o intelege, si o carticica veche, imprimata cu litere mici, care contine textele modificate ale unor versuri religioase. Cand ajunge la strana si se uita in jur vede exact pe acei vecini pe care pana atunci s-a chinuit atent sa ii evite. Trebuie sa te bazezi foarte mult pe acei vecini. Fa sa ii zboare mintea intre expresii de genul "trupul lui Cristos" si fetele concrete ale celor din jurul lui. Bineinteles, conteaza foarte putin ce fel de oameni sunt de fapt acolo. Poate unul din ei este chiar un mare luprator de-al Dusmanului. Nu conteaza. Pacientul, multumita Tatalui Nostru de Dedesubt, este un tont. Este suficient ca unul dintre vecini sa falseze sau sa-i scartaie bocancii sau sa aiba o barbie dubla sau haine ciudate pentru ca pacientul sa gandeasca imediat ca religia lor trebuie sa fie cumva ridicola. Vezi tu, in acest moment, el are in cap ideea ca crestinii sunt spirituali, dar aceasta idee este in mare parte vizuala. Mintea lui este plina de togi, sandale, armuri si picioare goale si faptul ca cei din biserica poarta haine normale este o o adevarata piatra de incercare pentru el - bineinteles la un nivel subconstient. Nu lasa sa iasa la suprafata. Nu-l lasa sa se intrebe cum s-ar fi asteptat sa arate acesti oameni. Tine lucrurile neclare in mintea lui pentru moment si vei avea toata eternitatea sa te distrezi daruindu-i claritatea aceea deosebita pe care o ofera iadul.
Munceste mult apoi la dezamagire sau la sovaire, care sigur se vor intampla pacientului in primele saptamani de mers la biserica. Dusmanul permite aceasta dezamagire in pragul oricarei incercari omenesti. Apare cand baiatul, incantat de povestile Odiseei, se apuca serios sa invete greaca. Apare cand iubitii s-au casatorit si incep adevarata misiune de a locui impreuna. In orice departament al vietii, marcheaza tranzitia de la aspiratiile visatoare la obositoarele actiuni. Dusmanul isi asuma acest risc pentru ca are fantezia asta de a-i transforma pe toti viermii astia dezgustatori umani in ceea ce numeste el slugile sale "libere" si pline de dragoste - "fii" este cuvantul pe care il foloseste - si o face cu iubirea asta inraita de aseza sub ei toata lumea spiritelor, numai din cauza legaturii Sale bolnave cu animalele astea bipede. Dorinde-le libertatea, el refuza sa ii conduca prin sentimente sau obiceiuri spre obiectivul pe care il are pentru ei : ii lasa sa "o faca de bunavoie". Si aici apare sansa noastra. Dar, de asemenea, nu uita ca de aici apare si pericolul. Odata trecuti cu bine de aceasta incercare, ei devin mult mai putin dependenti de emotii si deci devin mult mai greu de ademenit.
Ti-am scris pana acum presupunand ca oamenii din jurul lui nu ofera motive concrete pentru a-l dezamagi. Bineinteles ca, daca este asa, daca pacientul o cunoaste pe femeia cu caciula penibila ca fiind o jucatoare notorie de poker si pe barbatul cu pantofii zgomotosi ca pe un avar si un santajist, treaba ta va fi cu atat mai usoara. Tot ce trebuie sa faci apoi este sa il feresti sa se intrebe "Daca eu, tinand cond de cum sunt, pot sa ma consider crestin, de ce viciile celorlalti fac credinta lor ipocrita si superficiala?" Ai putea sa intrebi cum e posibil sa previi un gand atat de evident mintii umane. Este posibil, Wormwood, este! Ocupa-te de el cum trebuie si pur si simplu nu o sa se gandeasca la asta. Nu a stat suficient de mult timp pe langa Dusman ca sa capete vreun pic de smerenie autentica. Cand vorbeste despre starea lui pacatoasa, chiar si sub patrafir, este ca un papagal. De fapt, el inca crede ca si-a acumulat un credit suficient in catastiful Dusmanului prin faptul ca s-a convertit si considera ca arata o mare smerenie si bunavointa mergand la biserica cu acesti vecini ingamfati si banali. Tine-l cat poti in aceasta stare de spirit.
Cu drag,
Unchiul tau, Screwtape. ... vezi tot articolul
Observ cu dezgust ca pacientul tau a devenit crestin. Sa nu iti treaca nici o secunda prin cap ca vei scapa de pedepsele pregatite; intr-adevar, in momentele tale cele mai bune, am incredere ca n-o s-o faci. Intre timp trebuie sa scoatem maximul din aceasta situatie. Nu trebuie sa disperi; sute dintre acesti adulti convertiti au fost recuperati dupa o scurta sedere in tabara Dusmanului si sunt acum cu noi. Toate obiceiurile pacientului, mentale si trupesti, inclina inca in favoarea noastra.
Unul dintre ce mai mari aliati ai nostri in prezent este Biserica insasi. Nu ma intelege gresit. Nu ma refer la Biserica asa cum o vedem intinsa in timp si spatiu si adancita in eternitate, ingrozitoare ca o armata cu steaguri. Asta, recunosc, este un spectacol care ii nelinsteste si pe cei mai curajosi dintre ispititorii(tempters) nostri. Dar, din fericire, oamenii nu vad asta. Tot ce vede pacientul tau este o imitatie de constructie gotica, jumate-terminata pe noua proprietate a bisericii. Cand intra, el vede pe vanzatorul de la colt avand intinsa pe fata o expresie dulceaga, chinuinde-se binevoitor sa ii ofere o carticica lucioasa, care contine o slujba pe care nici unul dintre ei nu o intelege, si o carticica veche, imprimata cu litere mici, care contine textele modificate ale unor versuri religioase. Cand ajunge la strana si se uita in jur vede exact pe acei vecini pe care pana atunci s-a chinuit atent sa ii evite. Trebuie sa te bazezi foarte mult pe acei vecini. Fa sa ii zboare mintea intre expresii de genul "trupul lui Cristos" si fetele concrete ale celor din jurul lui. Bineinteles, conteaza foarte putin ce fel de oameni sunt de fapt acolo. Poate unul din ei este chiar un mare luprator de-al Dusmanului. Nu conteaza. Pacientul, multumita Tatalui Nostru de Dedesubt, este un tont. Este suficient ca unul dintre vecini sa falseze sau sa-i scartaie bocancii sau sa aiba o barbie dubla sau haine ciudate pentru ca pacientul sa gandeasca imediat ca religia lor trebuie sa fie cumva ridicola. Vezi tu, in acest moment, el are in cap ideea ca crestinii sunt spirituali, dar aceasta idee este in mare parte vizuala. Mintea lui este plina de togi, sandale, armuri si picioare goale si faptul ca cei din biserica poarta haine normale este o o adevarata piatra de incercare pentru el - bineinteles la un nivel subconstient. Nu lasa sa iasa la suprafata. Nu-l lasa sa se intrebe cum s-ar fi asteptat sa arate acesti oameni. Tine lucrurile neclare in mintea lui pentru moment si vei avea toata eternitatea sa te distrezi daruindu-i claritatea aceea deosebita pe care o ofera iadul.
Munceste mult apoi la dezamagire sau la sovaire, care sigur se vor intampla pacientului in primele saptamani de mers la biserica. Dusmanul permite aceasta dezamagire in pragul oricarei incercari omenesti. Apare cand baiatul, incantat de povestile Odiseei, se apuca serios sa invete greaca. Apare cand iubitii s-au casatorit si incep adevarata misiune de a locui impreuna. In orice departament al vietii, marcheaza tranzitia de la aspiratiile visatoare la obositoarele actiuni. Dusmanul isi asuma acest risc pentru ca are fantezia asta de a-i transforma pe toti viermii astia dezgustatori umani in ceea ce numeste el slugile sale "libere" si pline de dragoste - "fii" este cuvantul pe care il foloseste - si o face cu iubirea asta inraita de aseza sub ei toata lumea spiritelor, numai din cauza legaturii Sale bolnave cu animalele astea bipede. Dorinde-le libertatea, el refuza sa ii conduca prin sentimente sau obiceiuri spre obiectivul pe care il are pentru ei : ii lasa sa "o faca de bunavoie". Si aici apare sansa noastra. Dar, de asemenea, nu uita ca de aici apare si pericolul. Odata trecuti cu bine de aceasta incercare, ei devin mult mai putin dependenti de emotii si deci devin mult mai greu de ademenit.
Ti-am scris pana acum presupunand ca oamenii din jurul lui nu ofera motive concrete pentru a-l dezamagi. Bineinteles ca, daca este asa, daca pacientul o cunoaste pe femeia cu caciula penibila ca fiind o jucatoare notorie de poker si pe barbatul cu pantofii zgomotosi ca pe un avar si un santajist, treaba ta va fi cu atat mai usoara. Tot ce trebuie sa faci apoi este sa il feresti sa se intrebe "Daca eu, tinand cond de cum sunt, pot sa ma consider crestin, de ce viciile celorlalti fac credinta lor ipocrita si superficiala?" Ai putea sa intrebi cum e posibil sa previi un gand atat de evident mintii umane. Este posibil, Wormwood, este! Ocupa-te de el cum trebuie si pur si simplu nu o sa se gandeasca la asta. Nu a stat suficient de mult timp pe langa Dusman ca sa capete vreun pic de smerenie autentica. Cand vorbeste despre starea lui pacatoasa, chiar si sub patrafir, este ca un papagal. De fapt, el inca crede ca si-a acumulat un credit suficient in catastiful Dusmanului prin faptul ca s-a convertit si considera ca arata o mare smerenie si bunavointa mergand la biserica cu acesti vecini ingamfati si banali. Tine-l cat poti in aceasta stare de spirit.
Cu drag,
Unchiul tau, Screwtape. ... vezi tot articolul
miercuri, 3 februarie 2010
The Screwtape Letters - C.S Lewis
Cartea aceasta mi-a atras atentia prin umorul ei, prin unghiul inedit din care se privesc lucrurile, prin puterea exemplului si prin faptul ca este una din lucrarile care l-au impresionat pe marele genetician Francis Collins, coordonator al cunoscutului proiect american "Human Genome Project".
Cartea consta dintr-un set de scrisori trimise de unchiul Screwtape, un drac bine asezat in ierarhia iadului, catre nepotul sau incepator Wormwood.
In posturile viitoare o sa incerc sa pun, printre altele, scurte parti din aceasta carte.
Pentru ca lucrurile sa fie cat se poate de clare, o sa las si o legenda:
* pacientul = omul ;
* Dusmanul = Dumnezeu ;
* Tatal Nostru de Dedesubt = dracul.
Lectura placuta! ... vezi tot articolul
Cartea consta dintr-un set de scrisori trimise de unchiul Screwtape, un drac bine asezat in ierarhia iadului, catre nepotul sau incepator Wormwood.
In posturile viitoare o sa incerc sa pun, printre altele, scurte parti din aceasta carte.
Pentru ca lucrurile sa fie cat se poate de clare, o sa las si o legenda:
* pacientul = omul ;
* Dusmanul = Dumnezeu ;
* Tatal Nostru de Dedesubt = dracul.
Lectura placuta! ... vezi tot articolul
marți, 2 februarie 2010
The Screwtape Letters - Scrisoarea I
Dragul meu Wormwood,
Am retinut ce-ai spus despre a controla ceea ce citeste "pacientul" tau si de a avea grija sa se vada cat mai des cu prietenul sau materialist. Dar nu esti tu putin naiv? Suna ca si cum presupui ca argumentarea este solutia pentru a-l tine departe de ghearele Dusmanului. Aceasta ar fi putut fi asa, daca el ar fi trait acum cateva secole. Pe vremea aceea, oamenii mai stiau inca destul de bine cand ceva era dovedit sau cand nu era; iar daca era dovedit ei ar fi crezut cu adevarat. Ei inca mai legau "ganditul" cu "facutul" si erau gata sa isi schimbe felul de viata ca urmare a unui sir de rationamente. Dar folosind presa saptamanala si alte arme de acest fel, am schimbat in mare parte acest lucru. Omul tau s-a obisnuit, inca de mic, sa aiba o duzina de filozofii incompatibile dansand in capul sau. In primul rand, el nu gandeste doctrinele ca "adevarate" sau "false", ci ca "teoretice" sau "practice", "invechite" sau "contemporane", "conventionale" sau "brutale". Jargonul, nu argumentarea, este cel mai bun aliat al tau in a-l tine departe de Biserica. Nu pierde timp incercand sa il faci sa creada ca materialismul este adevarat. Fa-l sa creada ca este puternic, sau complet, sau curajos - asta este filozofia viitorului. Acestea sunt genul de lucruri de care ii pasa.
Problema cu argumentarea este aceea ca toata lupta se muta chiar pe teritoriul Dusmanului. Si el poate sa argumenteze; in timp ce, in propaganda practica de acest fel, El s-a aratat de-a lungul secolelor mult inferior Tatalui Nostru de Dedesubt. Prin simplul act al argumentarii, trezesti ratiuna pacientului; si odata trezita, cine poate prevedea rezultatul? Chiar si daca un anumit fir de ganduri poate fi intors in favoarea noastra, vei afla ca de fapt ai intarit in pacientrul tau obiceiul distrugator de a-si pune probleme universale si i-ai distras atentia de la sirul de experiente imediate ale simturilor. Treaba ta este sa ii fixezi atentia pe acest sir. Sa il inveti sa ii spuna "viata reala" si sa nu il lasi sa se intrebe ce vrea sa zica prin "real".
Aminteste-ti ca el nu este, ca tine, un spirit pur. Dat fiind ca nu ai fost niciodata om (Ah ce avantaj detestabil al Dusmanului), nu iti dai seama cat de inrobiti sunt ei presiunii obisnuitului. Eu o data am avut un pacient, un ateu sanatos, care obisnuia sa citeasca in British Museum. Intr-o zi, in timp ce statea si citea, am vazut un sir de ganduri in mintea lui care incepuse sa o ia in directia gresita. Dusmanul, bineinteles, era langa el in momentul acela. Intr-o clipa, munca mea de 20 de ani incepuse sa se naruie. Daca m-as fi pierdut cu firea si as fi incercat o aparare argumentata, as fi fost depasit. Dar n-am fost prost. Am lovit in acea parte a omului pe care o am cel mai bine sub control si i-am sugerat ca e momentul sa ia masa de pranz. Dusmanul presupun ca i-a facut o contra-sugestie (stii ca noi niciodata nu prea putem auzi ce le spune), cum ca aceasta era mai importanta decat pranzul. Cel putin aceasta cred ca a fost replica Lui atunci cand i-am spus "Destul de. De fapt, mult prea importanta pentru a o infrunta la sfarsitul unei dimineti", faza la care pacientul s-a inviorat considerabil; si pana sa termin de spus "Mai bine te intorci dupa masa si reiei lucrurile cu o minte proaspata", el era deja la usa. Odata ajuns in strada, batalia era deja castigata. I-am aratat un baiat-de-ziare, strigand presa, si autobuzul nr. 73 trecand pe langa si pana sa coboare toate scarile i-am creat convingerea nealterabila ca, indiferent ce ganduri ciudate ii vin omului in cap cand este singur cu cartile sale, o doza sanatoasa de "viata reala"(prin care intelegea autobuzul si ziarele) a fost suficienta sa ii arate, toate "lucrurile de genul acela" pur si simplu nu pot fi adevarare. El a stiut ca a avut o scapare ingusta, iar in anii ulteriori ii placea sa vorbeasca despre "acel simt nedefinit pentru actualitate care este apararea noastra de baza impotriva aberatiilor logicii". El este acum in siguranta in casa Tatalui Nostru.
Incepi sa prinzi ideea? Multumita unor procese care au fost puse la lucru secole in urma, ei gasesc aproape imposibil a crede in lucruri nefamiliare in timp ce familiarul este chiar in fata ochilor lor. Tu continua sa-l presezi acasa cu ordinarul lucrurilor. Mai mult decat acestea, nu incerca sa folosesti stiinta (si ma refer aici la stiinta adevarata) ca o aparare impotriva Crestinismului. Aceasta il va incuraja pozitiv sa se gandeasca la ralitatile pe care nu pe poate atinge si vedea. Au existat niste cazuri triste printre fizicienii moderni. Daca trebuie totusi sa se balaceasca in stiinta, tine-l in zona economica sau sociologica; nu-l lasa sa se indeparteze de nepretuita "viata reala". Dar cel mai bine este sa nu il lasi sa studieze stiinta, dar sa ii dai o idee generala ca le stie pe toate si ca tot ce se intampla sa fi prins din zbor in discutii intamplatoare sau citit este "rezultatul cercetarilor moderne". Sa nu uiti ca tu esti acolo ca sa "aburesti". Din felul in care unii din voi, tinerii draci, vorbiti, s-ar intelege ca treaba voastra este sa predati!
Unchiul tau drag,
Screwtape ... vezi tot articolul
Am retinut ce-ai spus despre a controla ceea ce citeste "pacientul" tau si de a avea grija sa se vada cat mai des cu prietenul sau materialist. Dar nu esti tu putin naiv? Suna ca si cum presupui ca argumentarea este solutia pentru a-l tine departe de ghearele Dusmanului. Aceasta ar fi putut fi asa, daca el ar fi trait acum cateva secole. Pe vremea aceea, oamenii mai stiau inca destul de bine cand ceva era dovedit sau cand nu era; iar daca era dovedit ei ar fi crezut cu adevarat. Ei inca mai legau "ganditul" cu "facutul" si erau gata sa isi schimbe felul de viata ca urmare a unui sir de rationamente. Dar folosind presa saptamanala si alte arme de acest fel, am schimbat in mare parte acest lucru. Omul tau s-a obisnuit, inca de mic, sa aiba o duzina de filozofii incompatibile dansand in capul sau. In primul rand, el nu gandeste doctrinele ca "adevarate" sau "false", ci ca "teoretice" sau "practice", "invechite" sau "contemporane", "conventionale" sau "brutale". Jargonul, nu argumentarea, este cel mai bun aliat al tau in a-l tine departe de Biserica. Nu pierde timp incercand sa il faci sa creada ca materialismul este adevarat. Fa-l sa creada ca este puternic, sau complet, sau curajos - asta este filozofia viitorului. Acestea sunt genul de lucruri de care ii pasa.
Problema cu argumentarea este aceea ca toata lupta se muta chiar pe teritoriul Dusmanului. Si el poate sa argumenteze; in timp ce, in propaganda practica de acest fel, El s-a aratat de-a lungul secolelor mult inferior Tatalui Nostru de Dedesubt. Prin simplul act al argumentarii, trezesti ratiuna pacientului; si odata trezita, cine poate prevedea rezultatul? Chiar si daca un anumit fir de ganduri poate fi intors in favoarea noastra, vei afla ca de fapt ai intarit in pacientrul tau obiceiul distrugator de a-si pune probleme universale si i-ai distras atentia de la sirul de experiente imediate ale simturilor. Treaba ta este sa ii fixezi atentia pe acest sir. Sa il inveti sa ii spuna "viata reala" si sa nu il lasi sa se intrebe ce vrea sa zica prin "real".
Aminteste-ti ca el nu este, ca tine, un spirit pur. Dat fiind ca nu ai fost niciodata om (Ah ce avantaj detestabil al Dusmanului), nu iti dai seama cat de inrobiti sunt ei presiunii obisnuitului. Eu o data am avut un pacient, un ateu sanatos, care obisnuia sa citeasca in British Museum. Intr-o zi, in timp ce statea si citea, am vazut un sir de ganduri in mintea lui care incepuse sa o ia in directia gresita. Dusmanul, bineinteles, era langa el in momentul acela. Intr-o clipa, munca mea de 20 de ani incepuse sa se naruie. Daca m-as fi pierdut cu firea si as fi incercat o aparare argumentata, as fi fost depasit. Dar n-am fost prost. Am lovit in acea parte a omului pe care o am cel mai bine sub control si i-am sugerat ca e momentul sa ia masa de pranz. Dusmanul presupun ca i-a facut o contra-sugestie (stii ca noi niciodata nu prea putem auzi ce le spune), cum ca aceasta era mai importanta decat pranzul. Cel putin aceasta cred ca a fost replica Lui atunci cand i-am spus "Destul de. De fapt, mult prea importanta pentru a o infrunta la sfarsitul unei dimineti", faza la care pacientul s-a inviorat considerabil; si pana sa termin de spus "Mai bine te intorci dupa masa si reiei lucrurile cu o minte proaspata", el era deja la usa. Odata ajuns in strada, batalia era deja castigata. I-am aratat un baiat-de-ziare, strigand presa, si autobuzul nr. 73 trecand pe langa si pana sa coboare toate scarile i-am creat convingerea nealterabila ca, indiferent ce ganduri ciudate ii vin omului in cap cand este singur cu cartile sale, o doza sanatoasa de "viata reala"(prin care intelegea autobuzul si ziarele) a fost suficienta sa ii arate, toate "lucrurile de genul acela" pur si simplu nu pot fi adevarare. El a stiut ca a avut o scapare ingusta, iar in anii ulteriori ii placea sa vorbeasca despre "acel simt nedefinit pentru actualitate care este apararea noastra de baza impotriva aberatiilor logicii". El este acum in siguranta in casa Tatalui Nostru.
Incepi sa prinzi ideea? Multumita unor procese care au fost puse la lucru secole in urma, ei gasesc aproape imposibil a crede in lucruri nefamiliare in timp ce familiarul este chiar in fata ochilor lor. Tu continua sa-l presezi acasa cu ordinarul lucrurilor. Mai mult decat acestea, nu incerca sa folosesti stiinta (si ma refer aici la stiinta adevarata) ca o aparare impotriva Crestinismului. Aceasta il va incuraja pozitiv sa se gandeasca la ralitatile pe care nu pe poate atinge si vedea. Au existat niste cazuri triste printre fizicienii moderni. Daca trebuie totusi sa se balaceasca in stiinta, tine-l in zona economica sau sociologica; nu-l lasa sa se indeparteze de nepretuita "viata reala". Dar cel mai bine este sa nu il lasi sa studieze stiinta, dar sa ii dai o idee generala ca le stie pe toate si ca tot ce se intampla sa fi prins din zbor in discutii intamplatoare sau citit este "rezultatul cercetarilor moderne". Sa nu uiti ca tu esti acolo ca sa "aburesti". Din felul in care unii din voi, tinerii draci, vorbiti, s-ar intelege ca treaba voastra este sa predati!
Unchiul tau drag,
Screwtape ... vezi tot articolul
miercuri, 13 ianuarie 2010
Un an nou fericit, asa cum trebuie!
M-am lenevit, dupa cum s-a observat in ultima perioada si nu am mai scris nimic, desi am avut atatea subiecte interesante. O sa imi fac incalzirea cu un post de urari pentru noul an.
Asa ca dragii mei, pentru ca cei care cititi "prostiile" mele imi sunteti toti dragi, si nu numai voi, va urez si voua ca si mie, un an nou asa cum trebuie! Nu cum zice urarea clasica "Un an nou asa cum iti doresti". Pentru ca mi-am dat seama ca de obicei ne dorim numai prostii, lucruri care pe langa ca sunt nefolositoare si ne acapareaza energia de pomana, de multe ori ne sunt chiar daunataore. De data asta deci, in mod special o sa va urez un an nou asa cum trebuie!
Anul asta o sa incerc sa fie mai mult decat pana acum, pe cat ma tin puterile, "anul responsabilitatii". Anul in care incerc si mai mult sa fac o schimbare, nu va inchipuiti ca o sa ma apuc sa intru un vreun partid si o sa schimb raul din tara sau ca o sa fac cine stie ce actiuni din astea la moda, care in majoritate sunt demagogice sau ajung din intentii frumoase in elemente pline de forma, dar fara continut. Nu. O sa fac tot posibilul sa fac o "lume" minunata in viata mea si pe cat posibil in viata celor din jur. Pentru ca daca nu reusim asta la scara mica, nu o sa avem puterea si forta sa o reusim nici la scara mai mare. Asa ca, dragilor, va propun sa incercati alaturi de mine sa facem o schimbare, nu doar in intentii bune, ci si in materializarea lor.
Asadar sa fim cu mintea limpede, sa ne intrebam ce facem, cine suntem, ce obiective avem si daca actionam in sensul obtinerii lor sau ne pierdem in lucruri nefolositoare. Apoi sa incercam sa facem un efort sa trecem peste egoismul pe care ni-l cultiva societatea noastra "moderna" si sa privim cu mai multa atentie si dragoste la cei din jur. Sa ii ascultam si sa ii intelegem. Sunt firi si firi, momente si momente, sa avem rabdare unul cu altul. Sa nu cadem in extreme. Sa lasam invidia si sa ne bucuram de bucuria altuia. Sa rostim doar ce gandim cu adevarat, astfel cuvantul nostru sa fie de incredere pentu altii. Sa ii ajutam pe altii acolo unde ne pricepem, cu fapta sau cu cuvantul. Sa compensam lipsurile celorlalti si nu sa ne marim pe noi prin comparatie. Sa gandim pozitiv, dar sa ne cunoastem limitele si sa nu ne fie rusine de ele. Sa ii ascultam pe ceilalti chiar si cand au alte pareri decat ale noastre. Iar atunci cand vedem ca nu am reusit sa implinim aceste lucruri, sa o luam de la capat, sa corectam ce nu a mers si sa continuam drumul. Important nu este de cate ori cazi, ci de cate ori te ridici.
La multi ani buni! ... vezi tot articolul
Asa ca dragii mei, pentru ca cei care cititi "prostiile" mele imi sunteti toti dragi, si nu numai voi, va urez si voua ca si mie, un an nou asa cum trebuie! Nu cum zice urarea clasica "Un an nou asa cum iti doresti". Pentru ca mi-am dat seama ca de obicei ne dorim numai prostii, lucruri care pe langa ca sunt nefolositoare si ne acapareaza energia de pomana, de multe ori ne sunt chiar daunataore. De data asta deci, in mod special o sa va urez un an nou asa cum trebuie!
Anul asta o sa incerc sa fie mai mult decat pana acum, pe cat ma tin puterile, "anul responsabilitatii". Anul in care incerc si mai mult sa fac o schimbare, nu va inchipuiti ca o sa ma apuc sa intru un vreun partid si o sa schimb raul din tara sau ca o sa fac cine stie ce actiuni din astea la moda, care in majoritate sunt demagogice sau ajung din intentii frumoase in elemente pline de forma, dar fara continut. Nu. O sa fac tot posibilul sa fac o "lume" minunata in viata mea si pe cat posibil in viata celor din jur. Pentru ca daca nu reusim asta la scara mica, nu o sa avem puterea si forta sa o reusim nici la scara mai mare. Asa ca, dragilor, va propun sa incercati alaturi de mine sa facem o schimbare, nu doar in intentii bune, ci si in materializarea lor.
Asadar sa fim cu mintea limpede, sa ne intrebam ce facem, cine suntem, ce obiective avem si daca actionam in sensul obtinerii lor sau ne pierdem in lucruri nefolositoare. Apoi sa incercam sa facem un efort sa trecem peste egoismul pe care ni-l cultiva societatea noastra "moderna" si sa privim cu mai multa atentie si dragoste la cei din jur. Sa ii ascultam si sa ii intelegem. Sunt firi si firi, momente si momente, sa avem rabdare unul cu altul. Sa nu cadem in extreme. Sa lasam invidia si sa ne bucuram de bucuria altuia. Sa rostim doar ce gandim cu adevarat, astfel cuvantul nostru sa fie de incredere pentu altii. Sa ii ajutam pe altii acolo unde ne pricepem, cu fapta sau cu cuvantul. Sa compensam lipsurile celorlalti si nu sa ne marim pe noi prin comparatie. Sa gandim pozitiv, dar sa ne cunoastem limitele si sa nu ne fie rusine de ele. Sa ii ascultam pe ceilalti chiar si cand au alte pareri decat ale noastre. Iar atunci cand vedem ca nu am reusit sa implinim aceste lucruri, sa o luam de la capat, sa corectam ce nu a mers si sa continuam drumul. Important nu este de cate ori cazi, ci de cate ori te ridici.
La multi ani buni! ... vezi tot articolul
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
