sâmbătă, 12 decembrie 2009

Pana la urma parca nu e asa de rau, nu?

Am citit zilele trecute un articol care mi-a lasat o impresie foarte placuta. Printre articolele mizerabile din perioada recenta a alegerilor, am simtit aerul proaspat al destainuirii londonezului William Blacker, care a regasit bucuria adevarata a vietii traind ca un taran simplu in zona Maramuresului. Englez umblat, trasatura care cred ca i-a si dat ocazia acestei "revelatii", cult, aventurier, dar si disponibil de a renunta la prejudecati, acest personaj a fost vrajit de viata simpla, calda, sanatoasa si traditionala pe care a gasit-o in locul in care a ajuns.
Multi romani, traind intr-o societate in urma ca si nivel de dezvoltare (economic) fata de societatile similare celei din care a plecat englezul, uita de ceea ce sunt si isi dau de buna voie toata identitatea lor pe himera bunastarii. Domnul William insa, trecut prin toate aceste "minunatii", sesizeaza contrastul dintre raceala pe care a lasat-o in societatea din care a venit si bucuria si caldura din satul sau. Tristetea situatiei insa vine din faptul ca englezul nu ar fi stiut niciodata asta daca nu ar fi incercat pe pielea lui, daca nu ar fi facut el insusi, din dorinta proprie pasul catre asa ceva. Din Londra nu l-ar fi convins nici o carte si nici un album. Din contra, poate ar fi fost chiar tentat sa creada ca aceastea sunt niste minciuni sfruntate, menite sa atraga in mod viclean ceva bani. Pentru ca pentru un om format intr-o astfel de societate, nu mai era posibil asa ceva, era de domeniul operelor literare romantice.
Ar fi pacat sa ne trezim peste 10-15-30-50 de ani ca am ajuns in sfarsit la "civilizatia" pe care ne-am dorit-o atat de mult si sa ne dam seama ca suntem mai goi si mai tristi decat am fost vreodata in Romania de acum si de dinainte. Pentru ca s-ar putea sa nu mai existe nici la noi satul lui William sau sansa de a ajunge si noi acolo.
Asadar, cei care inca nu sunt total "transformati", eu zic sa facem un ultim efort sa nu pierdem ceea ce avem, pentru ca nu facem asta dintr-un "patriotism" orb si fara sens, sau pentru o Romanie care "nu ne da nimic in schimb", ci o facem pentru ca tot noua ne va fi mai bine. Cel mai bine o afirma chiar personajul nostru in articolul sau: "Una e sa ai bani, si cu totul altceva sa ai un scop comun si un sens al existentei – precum cele date de viata traditionala – iar asta e dincolo de orice putere de cumparare."

O alta stire, citita tot zilele astea, a fost cea in care BBC afirma ca echipa nationala de fotbal a Eritreei a ramas toata in Kenia dupa un meci international. Federatia a anuntat ca acestia nu s-au intors in tara, in timp ce regimul de acolo a asigurat ca nu este nici o problema. Va dati seama, ce poate fi in tara aceea, daca echipa de fotbal, care se presupune ca ar fi formata din oameni impliniti si fericiti a fugit sa inceapa de la zero in alta parte.

Asadar in loc sa fugim in alte parti dupa cai verzi pentru a aduna cat mai mult, pentru a trai in lux, pentru a primi cat mai mult pentru aceeasi munca, in conditiile in care avem o viata buna si implinita si aici in Romania, haideti sa facem fiecare cate ceva, fiecare ce crede de cuviinta, pentru ca si tara noastra sa fie un loc placut de locuit, pentru ca nu este nici pe departe asa de rau cat ni se repeta peste tot injur ca ar fi, de am ajuns sa o si credem. A face ceva nu exclude o schimbare totala de pozitie a noastra fata de viata si fata de ceea ce vrem de la ea. Sa facem ca englezul acela, sa gustam si noi cu adevarat din viata adevarata inainte sa ne decidem sa alergam dupa himere, sa luam in calcul si faptul ca poate fericirea este chair la colt. Fericirea nu este cat ai, ci este cum ai. Daca nu intelegem asta, vom ajunge sa acumulam incontinuu si sa crestem stacheta pe masura si sa facem din viata o alergatura dupa nimic, pentru ca singuri ne impiedicam sa avem acest "undeva" in care sa ajungem. Am fost invatati ca menirea fiecaruia este sa fie un o vedeta sportiva, una de cinema, un mare bancher, un afacerist de succes sau tot felul de false modele. Evident ca nu se poate asta pentru toata lumea, asa ca o sa existe o majoritate de oameni neimpliniti, iar eu nu cred ca asta este destinul omului. Este numai rezultatul celor care si-au stabilit niste obiective fara sens. Nu zic, cine poate, sa ajunga, cine are sansa fie printr-un talent deosebit, fie prin munca deosebita, fie printr-o sansa acordata de cineva, este foarte frumos. Dar asta nu este un scop un sine, ci doar un bonus pe langa viata adevarata de care vorbea englezul si pe care romanul nostru risca sa o piarda si el pentru totdeauna.
... vezi tot articolul

marți, 8 decembrie 2009

Cap sau pajură

Am citit un articol (stupid) despre un studiu asupra felului in care aruncatorului monedei poate manipula rezultatul. Desi nu vroaim sa citesc asa ceva, totusi nu m-am putut opri pana la sfarsit. Si acum ma bucur, pentru ca nu am mai citit de mult ceva atat de amuzant:

"Printre celelalte articole publicate în CMAJ se numără "Influenţa ploii asupra rezultatelor examenelor universitare", "Şansele de oprire a unui atac al zombilor" şi "Impactul numelor maladiilor asupra publicului", autorii acestor materiale precizând că, de exemplu, "ciuma neagră" este mult mai eficientă decât "H1N1" pentru mobilizarea populaţiei." ... vezi tot articolul

vineri, 4 decembrie 2009

Incalzirea globala, Copenhaga si emailul

Probabil stie deja toata lumea subiectul fierbinte international, legat de email-urile schimbate intre membrii departamentului "Climatic Research Unit" al "University of East Anglia", care au fost furate si publicate pe internet. Pentru cine nu este la curent, pe scurt: se pune problema unor masuri severe de "oprire" a incalizirii globare, despre care tot auzim in stanga si in dreapta si pe alocuri o si simtim. Cu cateva zile inainte de summitul de la Copenhaga, unde marile puteri ale lumii urmeaza sa discute masurile care trebuie luate, obiectivele la care trebuie ajuns si timpii stabiliti pentru ele si in principal sa ia unele decizii care o sa ne coste multi bani, s-au furat si publicat online emailurile mai sus mentionate. BBC anunta ca exista acuze si anchete in desfasurare conform carora, emailurile respective ar scoate in evidenta mai multe nereguli: cum ar fi tendinta de a folosi datele existente despre temperaturi si evolutia lor nu pentru a ajunge la o concluzie, ci pentru a ajunge la "concluzia dorita", cum ca datele din care s-au obtinut anumite concluzii, dintr-o anumita perioada (pe la 1980), ar fi fost sterse pentru ca nu aveau suficient spatiu pt depozitare (asta mi s-a parut foarte tare), etc, astfel ca unii oameni au inceput sa creada ca exista motive pentru care unii ar castiga de pe urma unei astfel de convingeri (eventual falsificate) la nivel mondial. Bine ei credeau asta si inainte, dar acum au si ceva motive mai palpabile.
Asadar, scepticii afirma in principal ca incalzirea globala, fabricata de cei care ar iesi in castig, nu ar fi de fapt decat intr-un procent foarte mic influentata de activitatea umana si deci probabil (asa inteleg eu) nu explica sensul unor masuri. Ok, dar de ce ar avea cineva sa faca asa mascarada la nivel mondial? Raspunsul este ca pentru bani. Niste masuri in caz ca treaba este reala sunt de bun simt, chiar daca altii castiga foarte mult din asta si nu ar trebui sa intereseze pe nimeni acest lucru(sau nu atat de mult), atata timp cat lucrurile sunt facute corect, pentru ca este normal sa castige cineva. Am mai auzit si varianta ca ideea asta cu "incalzirea" se va putea concretiza intr-o noua "religie mondiala", la modul "Venerarea planetei pamant" si supunerea fara discutie (pentru ca altfel esti un criminal) a populatiei planetei la orice masuri si taxe aberante se decid legate de aceasta, pentru ca, dupa cum s-a observat in istoria umanitatii religiile intelese prost au fost cea mai buna unealta a manipularii.
Sunt mii si mii de pareri oficiale si personale, diferite si de la asta am si plecat cand am inceput sa scriu acest post, pentru ca am gasit pe BBC un loc in care cititorii isi scriu parerile lor legate de acest subiect si mi se par foarte interesante, creative, diverse si pe alocuri amuzante. Enjoy.
... vezi tot articolul

Adam si Eva

Cu toti stim cine sunt ei si Cine ne-a vorbit despre ei. Pentru unii Adam si Eva sunt o realitate indiscutabila, pentru altii sunt un mit simpatic, pentru altii sunt o minciuna sfruntata, fiecare are o intelegere referitor la Adam si Eva, dar indiferent de aceasta, toata lumea este cu urechile ciulite cand "stiinta" emite cate-o parere despre acest subiect si despre unele subiecte adiacente.

Am dat de curand peste niste resurse din care am aflat o chestie pe care nu am stiut-o pana acum. S-a dovedit stiintific ca toata lumea de astazi se trage din acelasi stramos masculin si, noutatea , din acelasi stramos feminin. Ce am aflat in plus este aceasta "Eva mitocondriala", cel mai recent stramos feminin al intregii omeniri. La aceasta concluzie s-a ajuns prin studiul ADNului mitocondrial, pentru faptul ca acesta se transmite numai de la mama la copii nu si de la tata si prin urmare nu se combina si deci practic orice femeie de azi are ADN-ul mitocondrial al oricarei stramoase de-ale ei, cu mici diferente de mutatii in timp.

Buun, toata lumea este de acord pana in acest moment cu afirmatiile de mai sus. Discutia din momentul de fata dintre creationisti si sustinatorii evolutionismului este legata de perioada in care acesti stramosi au trait. Conform teoriilor evolutioniste, data aproximata era undeva intre 70.000 ani si 800.000 de ani in urma, cel mai adesea undeva in jurul a 200.000 de ani. Calculul era facut baza aproximarii in timp a unor evenimente cheie din teoriile evolutioniste, plus datarea fosilelor si interpretarea datelor teoriilor lor. Calculele bazate pe studiul ADN ului mitocondrial arata insa ca "ceasul molecular", care ofera aceste raspunsuri, ar fi mai rapid decat cel calculat de evolutionisti, astfel ca Eva Mitocondriala ar fi trait acum aproximativ 7,500 de ani. Problema este legata de viteza aparitiei mutatiilor. Pusi in fata acestei "erori" de calcul, adeptii evolutionismului s-au aparat inaintand urmatoarea teorie: pe termen scurt, ar fi unele puncte ale ADN ului care evolueaza foarte rapid, dar pot evolua apoi in sens invers, astfel ca anulandu-se efectele, mutatiile au, pe o perioada lunga de timp, o rata de aparitie mai mica, lucru care ar fi in acord cu calculele lor initiale. Raspunsul creationistilor ar exclude insa aceasta teorie a unuor "hot spots".
Asadar stim ca stramosii nostri sunt un Adam si o Eva, insa inca sunt discutii legate de perioada in care acestia au trait. Pentru cine vrea sa se documenteze, internetul este plin de resurse pentru ambele tabere. Puteti cauta dupa: "Mitocondrial Eve","Molecular watch", Dr. Russell Humphreys, Science Magazine (da costa), sau ce va mai trece si voua prin cap.
... vezi tot articolul

miercuri, 2 decembrie 2009

Mihai Eminescu - poetul neamului

Cand eram in scoala, eram una dintre cele mai bune eleve la "Limba si literatura romana". Am citit si facut o gramada de comentarii legate de opera marelui poet, am crezut ca am inteles ceva, dar in timp mi-am dat seama ca am inteles culoarea si tehnica, imaginea si suprafata, insa nu am ajuns niciodata la esenta. Poate doar vag, insa insuficient. Esenta lui vine din omul Eminescu, pe care lumea de astazi nu mai are cum sa il inteleaga, pentru ca nu ii mai intelege contextul. Si asta nu pentru ca el este depasit, ci pentru ca noi nu mai avem radacini. Nu mai stim de unde venim si nici nu ne mai intereseaza, pentru ca ni s-a spus ca doar ce urmeaza important. Insa una fara cealalta nu se poate. Nu putem reinventa roata la fiecare generatie.
Am gasit un site foarte dragut care prezinta (prin poze, marturii, documente) aspecte foarte interesante si foarte necunoscute omului dezinteresat de azi, despre Mihai Eminescu omul, poetul, gazetarul, nationalistul. De fapt eu sunt sigura ca omul ar fi fost de fapt interesat, insa nu i-a mai dat nimeni ocazia sa afle, poetul fiind aproape scos si de prin scoli si prost interpretat; pentru ca Eminescu nu este din UE si apartine unei ere care nu avea internet si campiont de fotbal si deci nu are ce sa ne invete pe noi cei de azi. Pentru cine nu gandeste inca asa, merita sa ii acordam putina atentie.
... vezi tot articolul

vineri, 27 noiembrie 2009

Secret Santa

Ne apropiem cu pasi repezi de sfarsitul anului si odata cu el de sarbatoarea Craciunului si de toate celelalte prilejuri de bucurie din perioada aceasta. Unii, putini, abia asteaptea sa treaca toata harababura si vad pe toate acestea obositoare, insa majoritatea nu stiu cum sa faca sa traga de timp, sa nu treaca prea repede zilele sfarsitului de an.
Astfel, unii incep sa se pregateasca, dupa putere, pentru sarbatori, sa tina post, sa mediteaze la semnificatia Craciunului, se gandesc la obiceiurile si traditiile cu care au crescut si care le sunt dragi, le asteapta si le traiesc bucurandu-se de fiecare moment; altii mai grabiti si mai apasati de grijile vietii uita de sarbatori, sub povara problemelor de zi cu zi dar, apuca insa in ultimul moment sa faca o bucurie celor dragi sau celor in nevoie, facandu-le cadouri si oprindu-se din fuga si alergatura zilnica, pentru cateva zile de petrecut alaturi de ei. Mai sunt si cei care uita de toate aceastea, fiecare din motivele lui, insa cei din jur nu ii lasa sa o faca complet, pentru ca imprejur totul incepe sa marturiseasca bucuria sarbatorilor, chiar si in cele mai secularizate constiinte prin: colegii de serviciu, decoratiunile de pe strada si din case, forfota magazinelor (aici nu suntem insa asa entuziasti), reclamele de peste tot, colindatori, evenimentele organizate pentru copii, etc. Majoritatea dintre noi suntem insa o combinatie din toate acestea. Si, pentru aceasta majoritate, am o idee care poate fi atractiva chiar si pentru cel mai morocanos dintre prietenii nostri. Noi am incercat-o anul trecut la serviciu si, dat fiind succesul ei, o vom relua si anu acesta "bigger and better".

Se numeste "Secret Santa" ideea noastra si este o modalitate simpatica de a ne face cadouri intre noi cu ocazia Craciunului. Mecanisul este urmatorul: se fac biletele pe care se trece numele fiecarui participant si se amesteca intr-o caciula, ceva. Fiecare trage apoi cate un biletel si tine secret numele de pe el. Daca se trage pe el insusi, mai trage o data. Se stabileste o suma maxima si fiecare trebuie sa ia cadou persoanei al carei nume este pe biletul sau, incadrandu-se in acea suma. De ce trebuie insa tinut secret numele, in primul rand pentru surpriza de la inmanarea cadoului si in al doilea rand pentru ca se va tine cu ocazia asta si un concurs. Concursul inseamna ca fiecare isi face o lista cu toate numele participantilor si scrie in dreptul fiecaruia cui crede ca respectivul trebuie sa ii ia cadou. Pentru a fi lucrurile mai interesante, fiecare participant va da tuturor un indiciu despre persoana careia trebuie sa ii cumpere cadou. Cum la noi o sa participe 26 de persoane, am hotarat ca indiciul trebuie sa restranga persoanele "suspectate" undeva intre 5 si 10. Acum, in functie de fiecare "ograda", se stabileste intern suma pentru cadou si detaliile legate de indicii. Castigatorul concursului se decide in ziua in care se dau cadourile si acesta va primi un premiu, premiu cumparat din banii stransi de la fiecare participant (o suma modica de preferat, ca se va strange oricum suficient, si pe de alta parte asta nici nu ar trebui sa conteze).

Asa ca, puneti-va pe facut bilete, trageti la sorti, gasiti indiciile, cumparati cadourile, stabiliti ziua Z si cautati sa va bucurati cat mai mult si bucurati-i si pe ceilalti din jur, macar acum de Craciun, daca nu in fiecare zi. Grabiti-va, ca nu mai e mult!!!
... vezi tot articolul

vineri, 20 noiembrie 2009

Uitati-va sub para!

In presa internationala sunt la moda cateva subiecte, dintre care de departe cel mai fierbinte este cel al noii gripe porcine. Si, in particular, vaccinul care se spune ca ii poate veni de hac. Desi a pornit timid, cu multe voci care strigau impotriva nesigurantei acestuia, vaccinul se pare ca a capatat treptat o mare popularitate in SUA, mai ales. In timp ce statistici efectuate in Marea Britanie, SUA, etc. spuneau ca parerile sunt inca impartite si oamenii sunt inca sceptici, tot in Statele Unite, unde mass media a creat o panica generala spunand ca vaccinul nu va putea fi produs la timp de companiile farmaceutice care l-au promis, lumea a inceput literalmente sa se bata pentru "doza salvatoare" la farmaciile locale; la scurt timp insa, producatorii au linistit populatia, declarand ca dozele promise se vor livra totusi in cantitatile cerute initial. Astfel, lucrurile se schimba putin, dupa acest joc psihologic, pentru ca oamenii, bucurandu-se de "vestile bune", incep sa uite incet incet de la ce au plecat si anume de la faptul ca in realitate ei nici nu isi doreau vaccinul; si sa nu uitam ca de fapt companiile farmaceutice au fost in spatele acestei mutari strategice, pentru ca ei au facut cele doua declaratii care au creat agitatie. Pe de alta parte autoritatile britanice si nu numai recomanda puternic vaccinarea si se vor implica in campanii ample de "educare" a populatiei. Toata povestea vine dupa prima etapa de reeducare, cea cu vaccinul anti HPV, pe care nu o mai comentez, ca a fost suficient intoarsa pe toate partile.
Practic exista un numar foarte mic de companii, care, ca urmare a acestor evenimente, au avut niste castiguri fabuloase pe termen scurt. Observ de asemenea, in aceasta perioada, in SUA, modificari in recomandarile oficiale de testare preventiva in doua (deocamdata) dintre cele mai importante probleme actuale: cancerul de san si cel cervical. Si anume, se propune relaxarea testarii, in ambele situatii, de exemplu la prima problema pe motivul ca acelasi numar de boli s-ar depista si daca s-ar incepe testele anuale obligatorii dupa varsta 50 de ani in loc de 40, conform unui studiu recent. Aceasta insa a ridicat un val mare de proteste din partea majoritatii medicilor (adica cei care chiar stiu despre ce vorbesc), care spun ca nu isi vor schimba recomandarile pe care le dau pacientilor lor. Raspunsul oficialilor este insa acela ca aceste decizii vor sa aiba ca efect minimizarea cheltuielilor si sustin ca ele nu ar afecta sanatatea populatiei, pentru ca ei stiu asta si au in spate adevarul absolut, adica statisticuta mai sus mentionata.
Alta stire spunea de curand ca un medicament care poate 100% sa prelungeasca viata pacientilor cu cazuri foarte grave de cancer de ficat a fost respins in Marea Britanie de la tratamentele subventionate, in timp ce in Romania este compensat, tot din motive de reducere a cheltuielilor.
Asadar fiind atenti doar putin la ce se intampla in jurul nostru, ce observam pana acum, ca majoritatea deciziilor din sanatate se fac avand ca criteriu si scop principal banul si profitul. Mai observam o tendinta de a se inlocui in constiinta societatii tratametnul clasic al bolii sau metodele clasice de preventie cu metoda vaccinului, comportament care prin actiunile acestea repetate ne intra in gratii, prin promovarea unor programe guvernamentale sau prin declaratii de marketing si strategii de piata ale companiilor farmaceutice si ocazional prin doctori si alte figuri publice platiti sa le faca reclama. Mai mult si mai clar, dupa ultimele succese porcine, producatorii de medicamente au declarat ca directia in care vor sa se dezvolte pe viitor este cea a vacccinurilor, pentru ca acestea aduc profit mai mare decat medicamentele clasice. Astfel sunt in cercetari o serie de vaccinuri anti diferite boli si dependente, unele mai grave,pentru care am fi toti bucurosi sa se gaseasca leac, dar si altele dintre cele mai banale. Asadar, iata din nou cine da tonul la creionarea comportamentului omului in problema sanatatii. Banul.
La cat de mare este dezinteresul de astazi legat de orice nu este mall sau un credit avantajos, este normal sa se poata intampla aceste lucruri. Atata timp cat in "declaratia oficiala" se vorbeste despre "pace", "bunastare pentru fiecare", "egalitate in drepturi","libertate de exprimare","incalzire globala", "corectitudine politica" si alte cateva cuvinte cheie, se pare ca omul inghite cam orice. E ca atunci cand eram mica si imi povestea mama ca eu nu mancam nimic altceva decat pere. Asa ca mama imi dadea lingura de carnita sau ce vroia sa imi dea si deasupra imi punea o bucata de para. Si eu cica mancam fericita. Aici lucrurile stau cumva asemanator si din cauza asta trebuie sa invatam sa ne uitam si ce este sub para, pentru ca nu mai avem de-a face cu mama. Acum sa nu dam in extrema cealalta si sa avem senzatia ca toata lumea, guvernul, vecinul, doctorii, cainele de la bloc, etc. asteaptea sa ne pacaleasca intr-nu fel sau altul, dar sa facem cum a invatat verisoara mea la un curs de liceu in Germania. Acolo, elevii erau atentioanti ca atunci cand vad o stire, un reportaj cu un anumit continut la TV, in ziare sau in orice alta parte, sa se gandeasca mai intai cine plateste ca acea informatie sa se difuzeze si cine are de castigat din asta, pentru ca bine spunea un cunoscut proverb "nu tot ce zboara se mananca".
... vezi tot articolul